1. [DEX '09] EUMENIDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.
2. [MDA2] eumenide sfp [At: NEGULICI / P: e-u~ / E: fr euménides] (În mitologia greacă) Nume eufemistic dat eriniilor.
3. [DN] EUMENIDE s.f.pl. (Mit.) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Sg. eumenidă. / < fr. euménides, cf. gr. Eumenides].
4. [MDN '00] EUMENIDE s. f. pl. (mit.) nume eufemistic dat eriniilor. (< fr. euménides)
5. [Șăineanu, ed. VI] Eumenide f. pl. Mit. («Binevoitoarele»), nume eufemistic dat Furiilor.
6. [DOOM 2] eumenide (e-u-) s. f. pl.
7. [DOOM 3] !eumenidă (desp. e-u-) s. f., g.-d. art. eumenidei; pl. eumenide
8. [Mitologic] Eumenide = Eumenides.
9. [Mitologic] Erinyes, numite și eumenide (eumenides) în mitologia greacă, furii (furiae sau dirae) de către romani, erau genii răzbunătoare care pedepseau fărădelegile muritorilor. Ele îi urmăreau mai ales pe ucigași (v. și Orestes, Alcmaeon), chinuindu-i sau luîndu-le mințile. Eriniile s-au născut din picăturile de sînge care au curs pe pămînt în urma mutilării lui Uranus. Erau socotite, în general, trei la număr: Alecto, Megaera și Tisiphone, reprezentate ca niște genii înaripate, cu șerpi în plete. Mai tîrziu, eriniilor li s-au atribuit și pedepsele la care erau supuși oamenii în Infern.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL