Definiție și ce înseamnă estraordinar

1. [DLRLC] ESTRAORDINAR, -Ă adj. v. extraordinar.

2. [DEX '09] EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

3. [MDA2] extraordinar, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr extraordinaire, lat extraordinarius] 1-2 a, av Deosebit. 3-4 a, av Neobișnuit. 5-6 a, av Excepțional (5-6). 7 a (D. oameni) Dotat cu calități deosebite. 8 a (D. lucruri, situații etc.) Foarte bun. 9 a (D. legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, al unei măsuri obișnuite. 10 av Foarte.

4. [MDA2] straordinariu[1] a vz extraordinar

5. [CADE] * EXTRAORDINAR adj. 1 Neobișnuit: o întîmplare ~ă; cheltuieli ~e, cheltuieli neprevăzute, care se fac în afară de cele obiceinuite; ambasador ~, acela pe care un guvern îl trimite în anumite cazuri particulare ¶ 2 Nepomenit, ne mai pomenit, puțin obiceinuit, rar: un geniu ~ ¶ 3 Ciudat, bizar [fr.].

6. [CADE] *EXTRAORDINAR adj. 1 Neobișnuit: o întîmplare ~ă; cheitueli ~e, cheltueli neprevăzute, care se fac în afară de cele obicinuite; ambasador ~, acela pe care un guvern îl trimite în anumite cazuri particulare ¶ 2 Nepomenit, ne mai pomenit, puțin obicinuit, rar: un geniu ~ ¶ 3 Ciudat, bizar [fr.].

7. [DEX '98] EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

8. [DLRLC] EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, excepțional. E o seară ca oricare alta. Dar pentru mine e o seară extraordinară – întîia seară pe care o petrec la Moscova. STANCU, U.R.S.S. 50. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie. SAHIA, N. 49. Sta în pensiune la un alămar... care cunoștea toate țările Europei, și-i plăcea grozav să povestească istorii extraordinare din viața eroilor patriei lui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 52. ◊ (În exclamații, indică o puternică stare afectivă de mirare, de indignare, de admirație etc.) Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo, scrîșnind: Extraordinar! POPA, V. 205. 2. (Despre oameni) Dotat cu calități mari; excepțional. ♦ (Despre lucruri etc.) Foarte bun. Un vin extraordinar. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de», formează superlativul) Foarte, excepțional. Un om extraordinar de muncitor. 3. (În opoziție cu ordinar; despre legi, funcții, adunări etc.) Care depășește cadrul unei măsuri obișnuite, care iese din cadrul regulilor obișnuite. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. – Variantă: (învechit) estraordinar, -ă (NEGRUZZI, S. II 151) adj.

9. [DLRM] EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepțional; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. [Var.: (înv.) estraordinar, -ă adj.] – Fr. extraordinaire (lat. lit. extraordinarius).

10. [DN] EXTRAORDINAR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].

11. [MDN '00] EXTRAORDINAR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)

12. [Șăineanu, ed. VI] extraordinar a. 1. cu totul neobișnuit: conduită extraordinară; 2. bizar, ciudat. ║ adv. afară din cale.

13. [Scriban] *extraordinár, -ă adj. (lat. extraordinarius. V. ordinar). Neobișnuit, care se întîmplă rar: eveniment extraordinar. Extravagant, straniŭ: ideĭ extraordinare. Neprevăzut: cheltuĭeli extraordinare. Miraculos: geniŭ extraordinar. Trimes extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particulară și importantă. Profesor, membru extraordinar, care n’are toate drepturile. Adv. În mod extraordinar, afară din cale: s’a suit extraordinar de sus.

14. [DOOM 3] extraordinar adj. m., pl. extraordinari; f. extraordinară, pl. extraordinare

15. [DOOM 2] extraordinar adj. m., pl. extraordinari; f. extraordinară, pl. extraordinare

16. [MDO] extraordinar

17. [IVO-III] extraordinar.

18. [DE] EXTRAORDINÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și adv.) Dotat cu calități deosebite; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional, ieșit din comun; miraculos (1). 2. (Dr.) Cale de atac e. = care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Există trei c. de a. e.: contestația, revizuirea, recursul în anulare. 3. (EC.) Venit e. = venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare. Buget e. = buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (ex. buget pentru înzestrarea armatei).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro