1. [DEX '09] EROIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.
2. [MDA2] eroic, ~ă [At: ASACHI, I., 1/19 / V: (înv) heroic, iroic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr héroïque, ger heroisch, it eròico, lat heroicus, ngr ἡρωïκός] 1 a Propriu eroilor Si: (iuz) eroicesc (1). 2 a Care aparține eroilor Si: (iuz) eroicesc (2). 3 a Referitor la eroi Si: eroicesc (3). 4 a De eroi Si: eroicesc (4). 5 a (D. epoci istorice) Care, odată cu trecerea timpului, capătă caracter de legendă, de mit Si: eroicesc (5). 6 a (D. oameni) Care se remarcă prin vitejie și curaj extraordinar în domeniul armelor Si: eroicesc (6) Si: viteaz, brav. 7 a (D. acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care denotă vitejie și curaj Si: (iuz) eroicesc (7). 8 a (D. oameni sau colectivități) Demn de stimă, de glorie, datorită calităților sale excepționale, a superiorității sale morale, a devotamentului său pentru o cauză Si: (iuz) eroicesc (8) Si: celebru, ilustru, renumit, mare. 9 a (D. însușiri, sentimente, acțiuni, manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă superioritate morală, abnegație Si: (iuz) eroicesc (9). 10 a Care trezește admirație Si: eroicesc (10). 11 a Care se impune prin calități deosebite Si: eroicesc (11), maiestuos, măreț. 12 a Ieșit din comun Si: (iuz) eroicesc (12). 13 a (D. poeme, opere literare sau despre forme ale artei) Care celebrează faptele unui erou Si: (iuz) eroicesc (13) Cf epopee. 14 a Cu caracter elevat Si: eroicesc (14). 15 a (Îs) Vers ~ Hexametru Si: eroicesc (15). 16 a (Îas) Alexandrin Si: eroicesc (16). 17 a (Îas) Endecasilab Si: eroicesc (17). 18 a (Înv; d. medicamente) Cu acțiune imediată Si: puternic, energic, eroicesc (18). 19 a (D. un procedeu de acțiune, un remediu; frr; fig) La care se recurge în caz extrem Si: eroicesc (19). 20 sn Eroism. 21 sn Formulă de manifestare a sublimului, expresie a unității idealului etic cu cel estetic.
3. [CADE] * EROIC adj. 🏛 🔱 Ce aparține vechilor eroi din mitologie: timpuri ~e ¶ 2 ✒️ Se zice despre poezia primitivă care cînta pe eroi, și pr. ext. poezia nobilă, de un avînt înălțător; vers ~, la cei vechi, hexametrul, la cei moderni, versul alexandrin; poemă ~ă, poemă epică; comedie ~ă, comedie în care personagiile sînt de un rang înalt ¶ 3 Care aparține vitejilor, vitejesc, viteaz: Mihai Viteazul, una din cele mai ~e figuri în istoria omenirii (VLAH.) ¶ 4 Plin de eroism: a știut să învieze umbrele glorioase ale ~ului nostru trecut (I.-GH.) ¶ 5 🩺 Foarte puternic, foarte eficace: un remediu ~; Ⓕ: un remediu ~, un mijloc ~, o acțiune hotărîtoare care pune capăt unei situațiuni foarte grele [fr.].
4. [CADE] *EROIC adj. 1 🏛 🔱Ce aparține vechilor eroi din mitologie: timpurile ~e ¶ 2 ✒️ Se zice despre poezia primitivă care cînta pe eroi, și pr. ext. poezia nobilă, de un avînt înălțător; vers ~, la cei vechi, hexametrul, la cei moderni, versul alexandrin; poemă ~ă, poemă epică; comedie ~ă, comedie în care personagiile sînt de un rang înalt ¶ 3 Care aparține vitejilor, vitejesc, viteaz: Mihai Viteazul, una din cele mai ~e figuri în istoria omenirii VLAH. ¶ 4 Plin de eroism: a știut să învieze umbrele glorioase ale ~ului nostru trecut I. -GH. ¶ 5 🩺 Foarte puternic, foarte eficace: un remediu ~; Fig.: un remediu ~, un mijloc ~, o acțiune hotărîtoare care pune capăt unei situațiuni foarte grele [fr.].
5. [DLRLC] EROIC, -Ă, eroici, -e, adj. 1. De erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. Eroicele popoare sovietice. Timpuri eroice. ▭ Eroicele lupte ale ceferiștilor și petroliștilor din 1933 au scos la iveală forța și combativitatea clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/4. Scriitorii sovietici știu pentru cine muncesc. Cititorii înșiși vin la ei și le cer ca prin cuvinte simple și imagini juste să le zugrăvească munca lor eroică. SAHIA, U.R.S.S. 164. A țării eroică oștire. ALEXANDRESCU, P. 145. ♦ (Despre opere literare) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Antioh Cantemir] începuse și un poem eroic numit Petreida, în lauda marelui Petru, care însă rămase neisprăvit. NEGRUZZI, S. II 157. 2. Energic, drastic; la care se recurge în caz extrem. Mijloc eroic.
6. [DLRM] EROIC, -Ă, eroici, -e, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare) Care are drept subiect faptele unor eroi. – Fr. héroïque (lat. lit. heroicus).
7. [DN] EROIC, -Ă adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedește eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cîntă, povestește faptele unui erou. // s.n. Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unității idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. héroïque, it. eroico, lat. heroicus].
8. [MDN '00] EROIC, -Ă I. adj. propriu eroilor; cu calități de erou. ◊ măreț, grandios. ◊ (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou. II. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. héroïque)
9. [Șăineanu, ed. VI] eroic a. 1. ce ține de erou: curaj eroic; timpuri eroice, în cari trăiau vechii eroi, a căror viață e amestecată cu fabule; 2. epic: poezie eroică; 3. Med. energic: remediu eroic. ║ adv. cu eroism.
10. [Scriban] *eróic, -ă adj. (vgr. ῾eroïkós). De eroŭ, vitejesc: acțiune eroică. Timpurĭ eroice, cînd trăĭaŭ eroiĭ și a căror istorie e amestecată cu fabule. Poezie eroică, nobilă, înaltă, care-ĭ celebrează pe eroĭ. Med. Foarte puternic, foarte eficace, vorbind de oare-care medicamente: remediŭ eroic. Adv. În mod eroic, vitejește.
11. [MDA2] iroic, ~ă a, av vz eroic
12. [Șăineanu, ed. VI] eroi-comic a. jumătate eroic și jumătate comic: genul eroi-comic.
13. [DOOM 3] eroic (desp. -ro-ic) adj. m., pl. eroici; f. eroică, pl. eroice
14. [DOOM 2] eroic (-ro-ic) adj. m., pl. eroici; f. eroică, pl. eroice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL