1. [Șăineanu, ed. VI] elenicà f. limba elenă (clasică), în opozițiune cu apla sau idioma greacă modernă. [Gr. mod.].
2. [MDA2] elenic, ~ă [At: HELIADE, O. II, 88 / V: elinic smf, a / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hellénique] 1-8 a Elen (4-11). 9-10 smf (Îvr) Elen (1-2). 11 sf (Înv) Elenă (12).
3. [MDA2] elinic, ~ă a, smf vz elenic
4. [MDN '00] ELENIC, -Ă adj. referitor la Grecia; grecesc. (< fr. hellénique)
5. [Scriban] *elénic, -ă adj. (vgr. ῾ellenikós). Grecesc, elinesc. Adv. Grecește.
6. [DOOM 3] elenic adj. m., pl. elenici; f. elenică, pl. elenice
7. [DOOM 2] elenic adj. m., pl. elenici; f. elenică, pl. elenice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL