1. [DEX '09] ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din fr. électrotechnique.
2. [MDA2] electrotehnic, ~ă [At: LEG. EC. Pl: 78 / V: (rar) ~ecn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrotechnique] 1 sf Știință care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor tehnice. 2 sf Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 3-4 a Care aparține electrotehnicii (1-2). 5-6 a Privitor la electrotehnică (1-2). 7-8 Specific electrotehnicii (1-2). 9 a Privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice.
3. [CADE] * ELECTROTEHNIC adj. ⚡ De electrotehnie, privitor la electrotehnie [fr.].
4. [CADE] *ELECTROTEHNIC adj. ⚡ De electrotehnie, privitor la electrotehnie [fr.].
5. [DLRLC] ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -e, adj. De electrotehnică, privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. Astăzi, datorită ajutorului frățesc și dezinteresat al Uniunii Sovietice, colaborării strînse cu țările de democrație populară, precum și investițiilor masive făcute de guvern, avem o industrie electrotehnică proprie. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2458.
6. [DLRM] ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -e, adj. Care apartine electrotehnicii, privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Fr. électrotechnique.
7. [DN] ELECTROTEHNIC, -Ă adj. Referitor la electrotehnică. [Cf. fr. électrotechnique].
8. [MDN '00] ELECTROTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique)
9. [MDA2] electrotecnic, ~ă a, smf vz electrotehnic
10. [Scriban] *electrotécnic și -téhnic, -ă adj. Relativ la aplicarea industrială a electricitățiĭ: școală electrotehnică. S. f. Știința electricitățiĭ industriale.
11. [DOOM 3] electrotehnic adj. m., pl. electrotehnici; f. electrotehnică, pl. electrotehnice
12. [DOOM 2] electrotehnic adj. m., pl. electrotehnici; f. electrotehnică, pl. electrotehnice
13. [IVO-III] electrotehnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL