1. [DEX '09] ELEI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] elei i [At: CANTEMIR, I.I. II, 77 / V: eal~, ial~, (prin reduplicare) ellelei, (înv) hele / E: nct] (Pop; adesea precedând un vocativ) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul și care exprimă: 1 Mirare. 2 Bucurie. 3 Surprindere. 4 (Îf elelei) Dor.
3. [CADE] ELEI! interj. Ⓟ Exprimă mai ales mirarea, amestecată cu neîncredere, la auzul unei vești, corespunde oare-cum lui „ce spui?” sau „nu mai spune!”: exclamarea „hau!” (= engl. how)... corespunde... cu poznașul ~! al Românilor (ALECS.).
4. [CADE] ELEI! interj. pop. Exprimă mai ales mirarea, amestecată cu neîncredere, la auzul unei vești, corespunde oare-cum lui „ce spui?” sau „nu mai spune!”: exclamarea „hău!” (= engl. how)... corespunde... cu poznașul ~! al Românilor ALECS.
5. [DLRLC] ELEI interj. Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. Privind... a porumbeilor iubire, Ziceau toate-așa, pe rînd: «Elei, soro! Elei, frate! Așa paseri desfrînate Mai văzut-ați încă voi?» ALECSANDRI, P. I. 206.
6. [DLRM] ELEI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul.
7. [Șăineanu, ed. VI] elei! int. 1. de mirare; 2. de chemare: elei, soro! elei, frate! AL. [Onomatopee].
8. [MDA2] ealei i vz elei
9. [MDA2] elelei i vz elei
10. [MDA2] ellelei i vz elei
11. [MDA2] hele i vz elei
12. [MDA2] ialei i vz elei
13. [DOOM 3] elei (pop.) interj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL