1. [DLRLC] ELECTROTEHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice. Facultatea de electrotehnică.
2. [DLRM] ELECTROTEHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor eléctrice și magnetice. – Fr. électrotechnique.
3. [DN] ELECTROTEHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază aplicațiile industriale ale electricității. [Gen. -cii. / cf. fr. électrotechnique].
4. [DEX '09] ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din fr. électrotechnique.
5. [MDA2] electrotecnic, ~ă a, smf vz electrotehnic
6. [MDA2] electrotehnic, ~ă [At: LEG. EC. Pl: 78 / V: (rar) ~ecn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrotechnique] 1 sf Știință care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor tehnice. 2 sf Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 3-4 a Care aparține electrotehnicii (1-2). 5-6 a Privitor la electrotehnică (1-2). 7-8 Specific electrotehnicii (1-2). 9 a Privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice.
7. [CADE] * ELECTROTEHNIC adj. ⚡ De electrotehnie, privitor la electrotehnie [fr.].
8. [CADE] *ELECTROTEHNIC adj. ⚡ De electrotehnie, privitor la electrotehnie [fr.].
9. [DLRLC] ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -e, adj. De electrotehnică, privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. Astăzi, datorită ajutorului frățesc și dezinteresat al Uniunii Sovietice, colaborării strînse cu țările de democrație populară, precum și investițiilor masive făcute de guvern, avem o industrie electrotehnică proprie. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2458.
10. [DLRM] ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -e, adj. Care apartine electrotehnicii, privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Fr. électrotechnique.
11. [DN] ELECTROTEHNIC, -Ă adj. Referitor la electrotehnică. [Cf. fr. électrotechnique].
12. [MDN '00] ELECTROTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique)
13. [Scriban] *electrotécnic și -téhnic, -ă adj. Relativ la aplicarea industrială a electricitățiĭ: școală electrotehnică. S. f. Știința electricitățiĭ industriale.
14. [DOOM 3] electrotehnică s. f., g.-d. art. electrotehnicii
15. [DOOM 2] electrotehnică s. f., g.-d. art. electrotehnicii
16. [MDO] electrotehnică, gen. electrotehnicii
17. [DOOM 3] electrotehnic adj. m., pl. electrotehnici; f. electrotehnică, pl. electrotehnice
18. [DOOM 2] electrotehnic adj. m., pl. electrotehnici; f. electrotehnică, pl. electrotehnice
19. [IVO-III] electrotehnic.
20. [DE] ELECTROTÉHNICĂ (< fr. {i}) s. f. 1. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor în tehnică. 2. Ramură a tehnicii care are ca obiect studierea aplicațiilor tehnice ale fenomenelor electrice și magnetice, precum și proiectarea, construcția și exploatarea echipamentelor folosite în instalațiile care utilizează aceste aplicații. Problemele e. se referă la producerea, transportul, distribuția și utilizarea energiei electromagnetice (probleme de electroenergetică sau de curenți tari) și la producerea, transportul, reproducerea și utilizarea semnalelor electromagnetice purtătoare de informație (probleme de curenți slabi).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL