Definiție și ce înseamnă dăscălește

1. [DEX '09] DĂSCĂLEȘTE adv. (Rar) Ca dascălii. – Dascăl + suf. -ește.

2. [MDA2] dăscălește av [At: DEX / E: dascăl + -ește] 1-5 Ca dascălii (1-3, 5, 14) Si: dăscălicesc (1-5).

3. [CADE] DĂSCĂLEȘTE adv. 🖋 Ca un dascăl.

4. [DEX '98] DĂSCĂLEȘTE adv. Ca dascălii. – Dascăl + suf. -ește.

5. [DLRLC] DĂSCĂLEȘTE adv. Ca un dascăl.

6. [Scriban] dăscăléște adv. Fam. Didactic.

7. [DEX '09] DĂSCĂLI, dăscălesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni. 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesia de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.

8. [MDA2] dăscăli [At: PRAV. 300 / Pzi: ~lesc / E: dascăl] 1 vi (Înv) A exercita profesiunea de dascăl (4). 2 ct (C.i. oameni) A sfătui. 3 vt (Pex) A dojeni. 4 vt A insista în mod supărător cu reproșuri, sfaturi etc. Si: a cicăli.

9. [CADE] DĂSCĂLI (-ălesc) vb. tr. A da povețe, a povățui, a învăța pe cineva ca un dascăl, cum și ce fel să facă sau să vorbească; a dojeni; a mustra: îl dăscălește de-l învăță să facă vre-o răutate (PRV.-LP.); de cînd îi tot dăscălesc eu? geaba, sunt grei de cap (CAR.).

10. [DEX '98] DĂSCĂLI, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.

11. [DLRLC] DĂSCĂLI, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni. Mătușă-sa... după ce a lăsat-o să plîngă să se răcorească, a povățuit-o, a dăscălit-o. GALACTION, O. I 125. Moartea, avînd bunătate a dăscăli pe Ivan, se pune în raclă. CREANGĂ, P. 322. Mintea... Este un înțelept sfetnic tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281. 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. Cum prindea pe unul la strîmtoare, cum îl lua la dăscălit: că el așa, că el pe dincolo. GALAN, Z. R. 11. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl (1). Tata dăscălește aci de cincisprezece ani. C. PETRESCU, Î. II 169.

12. [Șăineanu, ed. VI] dăscălesc a. 1. ce ține de dascăl; 2. pedantesc: apucături dăscălești.

13. [Șăineanu, ed. VI] dăscălì v. 1. a instrui, a povățui: având bunătate a dăscăli pe Ivan CR.; 2. a dresa: lighioi păr’că erau dăscălite.

14. [Scriban] 2) dăscălésc v. tr. (d. dascăl). Fam. Instruĭesc, învăț. V. intr. Funcționez ca dascăl.

15. [DOOM 3] dăscălește (rar) adv.

16. [DOOM 3] dăscăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăscălesc, 3 sg. dăscălește, imperf. 1 dăscăleam; conj. prez. 1 sg. să dăscălesc, 3 să dăscălească

17. [DOOM 2] dăscăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăscălesc, imperf. 3 sg. dăscălea; conj. prez. 3 să dăscălească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro