1. [DEX '09] DRĂMUIRE s. f. Acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire. – V. drămui.
2. [MDA2] drămuire2 sf [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~ri / E: drămui2] (Reg) 1 Drăcuială (1). 2 Mustrare aspră Si: drămuială2 (2), drămuit2 (2).
3. [MDA2] drămuire1 sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: drămui1] 1 (Înv) Măsurare cu dramul1 (1) Si: drămăluire (1), drămăluit1 (1), drămuială1 (1), drămuit1 (1). 2 (Pex) Măsurare cu precizie a unui material, a unei substanțe etc. Si: drămăluire (2), drămăluit1 (2), drămuială1 (1), drămuit1 (2). 3 Alegere efectuată cu o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămăluire (3), drămăluit1 (3), drămuială1 (3), drămuit1 (3). 4 (Fig) Evaluare atentă Si: drămăluire (4), drămăluit1 (4), drămuială1 (4), drămuit1 (4). 5 (Fig) Ezitare între mai multe opțiuni Si: drămăluire (5), drămăluit1 (5), drămuială1 (5), drămuit1 (5). 6 Studiere atentă a unei persoane pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile acesteia Si: drămuială1 (6), drămuit1 (6). 7 A folosi cu multă atenție cuvinte, expresii Si: drămuială1 (7), drămuit1 (7).
4. [DLRLC] DRĂMUIRE s. f. Acțiunea de a drămui; cîntărire cu precizie, cumpănire, prețuire. [Pe țăran] îl asuprește la socoteală și la drămuire cîrciumarul. La TDRG.
5. [DEX '09] DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.
6. [MDA2] drămui2 [At: CIAUȘANU, V. / V: dre~ / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 A drăcui1 (1). 2 A certa cu asprime.
7. [MDA2] drămui1 vt [At: VĂCĂRESCU, P. 46/26 / Pzi: ~esc / E: dram1] 1 (Înv; fșa) A măsura cu dramul1 (1) Si: a drămălui (1). 2 (Pex) A măsura cu precizie un material, o substanță Si: a drămălui (2). 3 A alege după o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămălui (3). 4 A evalua cu atenție. 5 A ezita între mai multe opțiuni. 6 (Fig; c.i. oameni) A studia atent cu privirea pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile cuiva. 7 (Fig; c.i. cuvinte, expresii) A folosi cu multă atenție.
8. [MDA2] dremui v vz drămui2
9. [MDA2] dremuire sf vz drămuire2
10. [CADE] ❍ DRĂMĂLUI 👉 DRĂMUI.
11. [CADE] DRĂMUI, Mold. DRĂMĂLUI (-uesc) vb. tr. A cîntări, a cumpăni: un cronicar de salon trebuie să-și drămuească atenția cu cea mai mare stricteță (CAR.); ia ad-o încoace (găina) la moșul, s’o drămuluească (CRG.) [dram].
12. [DEX '98] DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.
13. [DLRLC] DRĂMUI, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura sau a cîntări ceva cu precizie; a socoti sau a împărți ceva cu dramul, pînă la dram. (Absol.) Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. ◊ Refl. pas. Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. ◊ Fig. Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. ♦ Fig. A cumpăni, a împărți cu chibzuială. Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. – Prez. ind. și: drămui (BANUȘ, B. 79).
14. [Șăineanu, ed. VI] drămuì v. a cântări, a cumpăni.
15. [Scriban] drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.
16. [DOOM 3] !drămuire s. f., g.-d. art. drămuirii; pl. drămuiri
17. [DOOM 2] drămuire s. f., g.-d. art. drămuirii
18. [DOOM 3] drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, 3 sg. drămuiește, imperf. 1 drămuiam; conj. prez. 1 sg. să drămuiesc, 3 să drămuiască
19. [DOOM 2] drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. drămuia; conj. prez. 3 să drămuiască
20. [IVO-III] drămuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL