1. [DEX '09] DOMOL, -OALĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă sau se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).
2. [MDA2] domol, ~oală [At: MAIOR, T. 132/5 / V: (îrg) dam~ / Pl: ~i, ~oale / E: drr domoli] 1-2 smf, a (Îoc „aspru”, „violent”) (Om) lipsit de agresivitate sau asprime Si: blajin, blând, calm, liniștit, pașnic, potolit. 3-4 smf, a (Îoc „vioi”, „iute”) (Om) lipsit de vlagă Si: molatic. 5-6 smf, a (Rar) (Om) neserios. 7 a (D. animale) Încet în mișcări și blând. 8 a (D. senzații, dureri, deprinderi etc.; îoc „aprins”, „înflăcărat”) Care a pierdut din forță Si: atenuat, calmat, diminuat, slab. 9 a (D. judecată, gândire) Care raționează fără grabă Si: chibzuit, cumpănit. 10-11 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii ori acțiuni fizice; îoc „puternic”, „tare”, „intens”) (Care se manifestă) cu intensitate, forță sau eficiență scăzută. 12 a (Rar; d. anotimpuri, climă) Temperat. 13-14 a, av (Trs; d. apă) (Care curge) lin. 15-16 a, av (D. mișcări sau lucruri văzute în mișcare; îoc „iute”, „repede”, „grăbit”, „pripit”) (Care se produce) lent și liniștit. 17 s (Îlav) Cu ~ul Cu blândețe. 18 s (Îal) Prietenește. 19 s (Reg; îlav) În ~ Fără grabă. 20 av (Fam; îe) A o lăsa (sau a o lua) (mai) ~ A proceda cu calm și răbdare. 21 i (Șîf Mai ~) Liniștește-te! 22-23 a, av (D. sunete; îoc „puternic”, „amplu”, „zgomotos”) Cu o intensitate și o frecvență reduse Si: diminuat, înfundat, molcom, slab, stins. 24-25 a, av (D. glas, cântece etc.; îoc „tare”, „aspru”, „strident”) Cu o tonalitate lipsită de stridențe, scăzută Si: încet, lin, potolit, tărăgănat. 26-27 a, av (D. compoziții muzicale) (Care se execută) într-un tempo lent. 28 a (Rar; d. limbi) Cu un ritm lent. 29 a (D. terenuri, drumuri; îoc „abrupt”, „pieziș”, „repede”) Cu sau în pantă lină. 30 a (Îvr; d. pământ) Moale.
3. [CADE] DOMOL, ‼ Mold. DĂMOL I. adj. 1 Liniștit, potolit, blajin, pacinic: apoi îi zise cu un ton mai ~ (GN.); era băiat ~ și intra totdeauna în voile mele (SLV.) ¶ 2 Încet, care nu se pripește: s’a îndreptat într’acolo cu pași ~i ¶ 3 Trans. Călduț: bolnavul se posodește ... mai întîiu cu apă domoală, apoi tot mai rece (PĂC.). II. adv. 1 În liniște, potolit, blajin ¶ 2 Încet, fără să se grăbească: umblă mai domol, ca să mă pot ține de tine (D.-ZAMF.); Dămol sau iute, iute ca vîntul Eu merg călare (ALECS.).
4. [DEX '98] DOMOL, -OALĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).
5. [DLRLC] DOMOL, -OĂLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Despre mișcări sau lucruri în mișcare; în opoziție cu iute, repede, sprinten, grăbit, pripit) (Făcut) fără grabă; potolit, lin, încet. Se vedeau plugurile arînd, mersul domol al oamenilor și al vitelor în lungul brazdelor. CAMILAR, TEM. 89. Subt cerul nostru înduioșat E mai domoală hora. GOGA, P. 13. Apa curge la vale, nici mai domoală, nici mai grăbită. MACEDONSKI, O. III 31. Venea zîmbind, cu pas domol, De vîntul zilei sărutată. COȘBUC, P. II 257. ◊ (Metaforic) Peste case... Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale... luna. STANCU, C. 124. ◊ (Adverbial) Își strînse domol lucrul și se pregăti să plece. SADOVEANU, Z. C. 249. Copiii l-au zărit de pe ceardac [ariciul] Cum se mișca domol pe sub gutui, Și toți au alergat în jurul lui. TOPÎRCEANU, P. O. 134. Veselă și mîndră, cu el de mînă, calcă domol de-a lungul satului. VLAHUȚĂ, O. A. 97. ◊ (Poetic) Spuma miilor de flori... fierbea domol la adierea vîntului. GALACTION, O. I 39. ◊ Expr. A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a nu se pripi. Ascultă, coane procurorule, ia-o mai domol cu mine. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 228. 2. (Despre sunete și glas; în opoziție cu tare, zgomotos) Încet, fără zgomot; lin, înfundat. Glasul lui umplea cu un mormăit domol coridorul. SADOVEANU, O. IV 30. Un murmur domol de prisacă Plutește deasupra livezii. CAZIMIR, L. U. 15. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad. COȘBUC, P. I 48. ◊ (Metaforic) Lin singurătatea, Cu foșnet domol, Colindă cetatea. LESNEA, C. D. 29. ◊ (Adverbial) Eu am rîs domol, nu m-am temut. BENIUC, V. 9. Începuse să cînte, domol, furat, cu ochii umezi în gol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 197. ♦ (Despre vorbe; în opoziție cu aspru, răstit) Blînd, liniștit, calm. Așa o fi... a surîs bătrînul blînd și înțelept în vorba lui domoală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 332. ◊ (Adverbial; atestat în forma regională dămol) Dămol, dămol, Tribunescule! Nu te aprinde ca un stog de paie... ALECSANDRI, T. 1652. ◊ (Substantivat, rar, în loc. adv.) Cu domolul = cu blîndețe, cu binișorul, încetișor. Temîndu-se de dînsul ca să nu li strice toată pădurea, i-au zis, cu domolul: Da, lasă, lasă. SBIERA, P. 181. ♦ (Despre vorbire sau lectură) Făcut cu voce liniștită, calmă. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. 3. (Despre oameni; în opoziție cu violent, vehement, iute) Blînd, blajin, pașnic, așezat, liniștit. Lui Iordan... îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale. Era un om blînd și domol. SADOVEANU, M. C. 7. Țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. SLAVICI, O. I 73. Lazăr are trei surori, Trei surori pe trei cărări: A mai mare Mai domoală, A mai mică Mai voinică. TEODORESCU, P. P. 204. ◊ (Substantivat) Perfidele pumnale în umbră s-ascuțeau, Cei lași uitau de frică, domolii se iuțeau. MACEDONSKI, O. II 202. ♦ (Despre animale) Încet în mișcări; blînd. În revărsarea văpăii, se văzu calul sosind, un cal cuminte și domol, cu botul plecat spre pămînt. SADOVEANU, Z. C. 35. 4. (Despre atmosferă, climă, vînt, temperatură etc.; în opoziție cu aspru) Temperat, dulce, potolit; blînd. Vîntul aduce... mireasma plină de o dulce ațîțare a lanurilor de porumb, încinse de căldura domoală a toamnei. BOGZA, C. O. 246. ◊ (Poetic) Țăranii bat glodul pe-alături de boi, Venind de prin satele vremii domoale. LESNEA, I. 124. g. 5. (Despre senzații, sentimente etc.; în opoziție cu violent) Potolit, moderat, slab. Avea o durere de cap neadormită, cînd mai rea, cînd mai domoală, dar înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O. I 263. 6. (Despre pante, dealuri; în opoziție cu pieziș, povîrnit, repede, abrupt) Lin, dulce. Panta domoală a podișului s-a sfîrșit. BOGZA, C. O. 95. În partea de miazănoapte a Oltului... coline domoale se tălăzuiesc una după alta. id. ib. 258.- Variantă: (Mold., rar) dămol, -oală adj.
6. [Șăineanu, ed. VI] domol a. liniștit, blând. ║ adv. încet. [Abstras din domolì].
7. [Scriban] domól, -oálă adj., pl., lĭ, e (d. domolesc). Liniștit, fără grabă: om, caracter domol. Adv. Liniștit, lin: rîu curge domol. – Și dămol (est).
8. [MDA2] dămol, ~oală a vz domol
9. [CADE] DĂMOL... 👉 DOMOL...
10. [DLRLC] DĂMOL, – OALĂ adj. v. domol.
11. [DOOM 3] domol adj. m., pl. domoli; f. domoală, pl. domoale
12. [DOOM 2] domol adj. m., pl. domoli; f. domoală, pl. domoale
13. [GER] domol, domoli, nemoliți Adjectivul-adverb domol este lăsat fără etimologie în dicționarele noastre. TDRG observă că raportul cu sl. malo „puțin”. pol. pomalo „încet”, rus. мало по мало „puțin câte puțin” este îndoielnic. Verbul domolI este explicat ca derivat de la domol (numai Scriban pornește de la un v. sl. *domaliti „a micșora”), deși în DU se făcuse o apropiere mai corectă în fondul ei sl. „domoli (forma ?) ”a se ruga„. De remarcat apoi varianta moldovenească dămol, a dămoli. Totul arată că avem de-a face cu un împrumut relativ recent (l păstrat, o neaccentuat). În vechea slavă apare verbul домолити сѧ (atestat într-un ”text din secolul al XIII-lea scris în Rusia), cu înțelesul de „a obține prin rugăciuni”, format din prefixul до- și молити „a ruga” (cu reflexivul молити сѧ „a se ruga”). De la înțelesul de „a ruga pînă la capăt”, adică pînă la obținerea celor dorite, se poate ușor ajunge la „a îmbuna”, „a face pe cineva să părăsească supărarea”. E curios de semnalat că înțelesul presupus pentru forma slavă primitivă este „jertfă” (Berneker, II, p. 66), cuvîntul fiind înrudit cu *mold- „moale” (Walde-Pokorny, Vergleichendes Wörterbuch der indogermanischen Sprachen„, Berlin u. Leipzig, 1927 -1930, II, p. 289). Forma moldovenească, cu ă pentru o neaccentuat, ne trimite spre limba rusă. Dicționarele rusești nu inserează cuvîntul. Dicționarul ucrainean al lui Grincenko are pe домолить tradus în rusește prin домолить, adică ”a obține„, cum și pe домолитися, tradus în rusește prin домолитиься, ceea ce arată că totuși verbul există sau cel puțin a existat în rusește. Ar rezulta, deci că verbul romînesc a fost împrumutat din rusește, iar adjectivul-adverb este postverbal, ca atîtea altele în romînește. TDRG mai citează din limba veche textul cai sirepi și nemoliți, întrebîndu-se dacă ultimul cuvînt nu e derivat de la moale. Mi se pare mult mai probabil că trebuie să pornim de la neumol-, cf. s.-cr. neumoliv, rus. неумолмимый, ”care nu se lasă înduplecat", cuvînt cu care, după cum se vede, ne-am apropiat mult de înțelesul pe care l-am presupus pentru primitivul lui domoli. În orice caz, cred că nu se poate tăgădui o influență a Iui moale asupra întregii familii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL