1. [MDA2] dominațiune sf vz dominație
2. [CADE] * DOMINAȚIUNE, DOMINAȚIE sf. Faptul de a domina, stăpînire; autoritate absolută: autorul scrierii puțin favorabile... dominațiunii străinului (I.-GH.) [fr.].
3. [DN] DOMINAȚIUNE s.f. v. dominație.
4. [Șăineanu, ed. VI] dominați(un)e f. 1. stăpânire, autoritate suverană; 2. influență morală considerabilă.
5. [Scriban] * dominațiúne f. (lat. dominátio, -ónis). Imperiŭ, domnie, suveranitate: dominațiunea romană a cuprins tot basinu Mediteraneĭ. Fig. Influență morală: dominațiunea geniuluĭ. – Și -áție.
6. [DEX '09] DOMINAȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.
7. [MDA2] dominație sf [At: MAIORESCU, CR. III 99 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: lat dominatio, -onis, fr domination] 1-5 Dominare (1-5).
8. [DLRLC] DOMINAȚIE s. f. Dominare, stăpînire. Dezvoltarea Moldovei nu putea să se desfășoare în voie din pricina dominației tătarilor. IST. R.P.R. 76.
9. [DN] DOMINAȚIE s.f. Dominare, stăpînire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].
10. [MDN '00] DOMINAȚIE s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr. domination, lat. dominatio)
11. [DOOM 3] dominație (desp. -ți-e) s. f., art. dominația (desp. -ți-a), g.-d. art. dominației; pl. dominații, art. dominațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] dominație (-ți-e) s. f., art. dominația (-ți-a), g.-d. art. dominației; pl. dominații, art. dominațiile (-ți-i-)
13. [MDO] dominație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL