1. [MDA2] domirit, ~ă a vz dumerit
2. [DEX '09] DOMIRI vb. IV v. dumeri.
3. [DEX '09] DUMERI vb. IV v. dumiri.
4. [DEX '09] DUMIRI, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumeri, domiri vb. IV] – Din bg. domerja.
5. [MDA2] domeri v vz dumeri
6. [MDA2] domerit, ~ă a vz dumirit
7. [MDA2] domiri v vz dumeri
8. [MDA2] dumeri [At: CORESI, EV. 525 / V: ~miri, dom~, domiri / Pzi: ~resc / Cj: 3 (îvr) să dumere / E: bg домержа] 1 vr A se lămuri în legătură cu o problemă, o situație încurcată, neclară. 2 vr (Pex) A-și da seama de ceva. 3 vt A ajuta pe cineva să înțeleagă ceva. 4 vt (Îvr) A clarifica o situație neclară, încurcată. 5 vt (Înv) A face pe cineva să cedeze Si: a îndupleca. 6 vt (Înv) A face pe cineva să primească ceva. 7 vr (Pex) A îmblânzi. 8 vr (Înv) A se îndupleca. 9 (Înv; pex) A se potoli. 10 vr (Îvr) A se hotărî. 11 vr (Îvr) A se mira.
9. [MDA2] dumerit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 79 / V: ~mir~, (înv) domir~ / Pl: ~iți, ~e / E: dumeri] 1 (D. oameni) Care s-a lămurit asupra unei probleme, unei situații încurcate, neclare. 2 (D. oameni) Care a fost ajutat să înțeleagă ceva. 3 (Îvr; d. probleme etc.) Clarificat. 4 (Înv; d. oameni) Care a fost determinat să cedeze Si: înduplecat. 5 (Înv; d. oameni) Care a fost convins să primească ceva. 6 (Pex) Îmblânzit. 7 (Înv; d. oameni) Care s-a înduplecat să accepte sau să primească ceva. 8 (Îvr; d. oameni) Chibzuit.
10. [MDA2] dumiri v vz dumeri
11. [MDA2] dumirit, ~ă a vz dumerit
12. [CADE] DOMIRI, DUMIRI, DUMERI (-resc) vb. refl. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica: mă trezesc, casc ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu (VLAH.); copilul nu se domirea de ce cocorii umblă înșiruiți trîmbă (ISP.); toți plîngeau și nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor (CRG.) [vsl. *domĕriti „a măsura deplin”].
13. [CADE] DUMERI 👉 DOMIRI.
14. [CADE] DUMIRI 👉 DOMIRI.
15. [DEX '98] DUMERI, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumiri, domiri vb. IV.] – Din bg. domerja.
16. [DEX '98] DUMIRI vb. IV v. dumeri.
17. [DLRLC] DUMERI, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumiri (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domiri (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur].
19. [Șăineanu, ed. VI] dumerì v. V. domirì.
20. [Scriban] domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc.
21. [Scriban] dumerésc V. domiresc.
22. [Scriban] dumirésc V. domiresc.
23. [DOOM 3] !dumeri/dumiri (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dumeresc/dumiresc, 3 sg. se dumerește/dumirește, imperf. 1 sg. mă dumeream/dumiream; conj. prez. 1 sg. să mă dumeresc/dumiresc, 3 să se dumerească/dumirească; imper. 2 sg. afirm. dumerește-te/dumirește-te; ger. dumerindu-mă/dumirindu-mă
24. [DOOM 3] dumiri v. dumeri
25. [DOOM 2] dumeri v. dumiri
26. [DOOM 2] !dumiri/dumeri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumiresc/dumeresc, imperf. 3 sg. dumirea/dumerea; conj. prez. 3 să dumirească/să dumerească
27. [MDO] dumeri
28. [IVO-III] dumiresc, -ream 1 imp.
29. [DER] domiri (-resc, -it), vb. – 1. (Înv.) A liniști, a potoli, a împăca. – 2. (Refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (Refl.) A înțelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – Var. dumiri, dumeri. Sl. miriti sę „a face pace”, de la mirŭ „pace”, cf. omiriti „a împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuși, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti „a măsura complet”, cf. rus. domjeriti „a măsura ce lipsește” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicația este sub toate aspectele insuficientă (însuși Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înțelege); nedumerire (var. nedomirire), s. f. (îndoială, întrebare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL