1. [DEX '09] DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.
2. [MDA2] dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ră, dug~, ~gor[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzație de căldură mare.
3. [CADE] DOGOARE sf. Căldura dogoritoare a focului: fața i se aprinde ca de ~a unei grămezi de jeratic (VLAH.); Arde focu’n București și dogoarea la Ploiești (GR.-N.); despre căldura soarelui: a răsărit soarele amenințînd cu groaznică ~ (CAR.) [dogori].
4. [DLRLC] DOGOARE s. f. Căldură arzătoare revărsată de soare, răspîndită de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arșiță. Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: (regional) dogor (ISPIRESCU, L. 214) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.
6. [Scriban] dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).
7. [MDA2] dogoară sf vz dogoare
8. [MDA2] dogor sm vz dogoare
9. [MDA2] dugoare sf vz dogoare
10. [DLRLC] DOGOR s. n. v. dogoare.
11. [Șăineanu, ed. VI] dogor n. 1. arșiță: la dogorul focului; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP. [Abstras din dogori].
12. [Scriban] dogór n., pl. inuz. urĭ saŭ oare. Dogoare, arșiță. Fig. Foc, pasiune: dogoru dragostiĭ.
13. [DOOM 3] dogoare s. f., g.-d. art. dogorii
14. [DOOM 2] dogoare s. f., g.-d. art. dogorii
15. [DAR] dogor s.n. (înv.) 1. arșiță. 2. (fig.) foc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL