1. [DEX '09] ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.
2. [MDA2] ardoare sf [At: NEGRUZZI, S. II, 75 / E: fr ardeur] 1 Înflăcărare stârnită de o pasiune. 2 (Pex) Zel.
3. [CADE] *ARDOARE sf. Înfocare, înflăcărare; osîrdie: lucrează cu multă ~; plin de ~a tinereții (ODOB.) [lat.].
4. [DLRLC] ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune; elan, avînt, zel. ◊ Loc. adv. Cu ardoare = înflăcărat, cu pasiune. Am dorit cîmpul cu ardoare. SAHIA, N. 15. Ne-a sărutat pe rînd cu ardoare. SAHIA, N. 59.
5. [DLRM] ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune, avînt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).
6. [DN] ARDOARE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].
7. [MDN '00] ARDOARE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)
8. [Șăineanu, ed. VI] ardoare f. înfocare, râvnă.
9. [Scriban] *ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.
10. [DOOM 3] ardoare s. f., g.-d. art. ardorii
11. [DOOM 2] ardoare s. f., g.-d. art. ardorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL