1. [DEX '09] DISPUTAT, -Ă, disputați, -te, adj. Care dă naștere la discuții vii, controversate. Problemă disputată. ♦ (Despre întreceri, competiții) Care dă naștere la o luptă vie pentru obținerea victoriei. – V. disputa.
2. [MDA2] disputat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: disputa] 1 Care dă naștere la controverse. 2 (D. un drept, o situație) Care este contestat. 3 (D. competiții sportive) Desfășurat. 4 (D. competiții sportive) Care dă naștere la o luptă vie, susținută, pentru obținerea unei victorii.
3. [DN] DISPUTAT, -Ă adj. Contestat, în dispută, asupra căruia nu s-a căzut de acord. [Cf. fr. disputé].
4. [DEX '09] DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din fr. disputer, lat. disputare.
5. [MDA2] desputa vt vz disputa
6. [MDA2] desputat2, ~ă a vz disputat2
7. [MDA2] desputat1 sn vz disputat1
8. [MDA2] disputa [At: TOMICI, Î. 25/9 / V: des~, (îvr) diș~ / Pzi: disput / E: fr disputer, lat disputare] 1 vr A discuta cu aprindere în contradictoriu Si: (înv) a se disputului (1). 2 vr (Pex) A se certa. 3 vt (Cu pronumele în dativ; d. persoane, colectivități) A lupta pentru dobândirea unui anumit lucru Si: a concura, a rivaliza. 4 vt (Îe) A ~ terenul A apăra un teren sau un teritoriu și a nu-l da ușor înapoi. 5 vt A contesta un drept, o situație etc. 6 vr (D. competiții sportive) A se desfășura.
9. [MDA2] dișputa v vz disputa
10. [CADE] * DISPUTA (-put) I. vb. intr. A desbate, a se prici, a avea o discuțiune, a se certa, a se sfădi: ~ asupra unui lucru de nimic. II. vb. tr. 1 A se lupta, a stărui, a-și pune toată silința să dobîndească ceva: ~ un premiu ¶ 2 ~ terenul, a-l apăra palmă cu palmă, a nu da ușor înapoi [fr.].
11. [DLRLC] DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări, colectivități; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A lupta pentru dobîndirea unui lucru, a fi în concurență pentru..., a rivaliza. Familii... își dispută stăpînirea pămîntului. BOGZA, C. O. 263. O droaie de pețitori... își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. ◊ Fig. Stele și constelații vestite... își văd disputată domnia de masele mari ale norilor. BOGZA, C. O. 51. ◊ (Rar, fără dativul pronumelui reflexiv) Arta nu trebuie să te dispute și să te împartă. Ea te vrea tot, ca să ți se dea toată. VLAHUȚĂ, O. A. 334. ♦ Refl. pas. (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. Se dispută un meci de fotbal. 2. Tranz. (Franțuzism) A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. Oh! Nimeni n-are dreptul nicicum a-ți disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU, O. 120. 3. Refl. (Franțuzism învechit) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu, a unei teme științifice etc.); p. ext. a se certa. (Refl. reciproc) Bogăția, desfătarea, virtutea și sănătatea Disputîndu-se-ntre ele... fiecare își găsea sieși dreptate. PANN, P. V. II 22.
12. [DN] DISPUTA vb. I. tr. 1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A susține o dispută. ♦ refl. (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [P.i. disput. / < fr. disputer, it., lat. disputare].
13. [MDN '00] DISPUTA vb. I. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu. III. refl. (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< fr. disputer, lat. disputare)
14. [Șăineanu, ed. VI] disputà v. 1. a discuta cu vioiciune despre ceva: a disputa despre gusturi, colori; 2. a contesta, a lupta pentru obținerea unui lucru: a disputa un premiu.
15. [Scriban] * dispút, a -á v. tr. (fr. disputer, d. lat. dis-puto, -áre. V. imput, cont). Lupt, contest că să cuprind eŭ: Pompeĭ dispută luĭ Cezar întîietatea. A disputa terenu, a te lupta p. el. V. intr. Discut, mă lupt cu vorba: a discuta despre gusturĭ.
16. [DOOM 3] disputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. disput, 2 sg. dispuți, 3 dispută; conj. prez. 1 sg. să disput, 3 să dispute
17. [DOOM 2] disputa (a ~) vb., ind. prez. 3 dispută
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL