1. [DEX '09] DIRECTORIAL, -Ă, directoriali, -e, adj. Al directorului2, privitor la director2. [Pr.: -ri-al] – Din fr. directorial.
2. [MDA2] directorial, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: fr directorial] 1 Care aparține directorului2 (1) Si: (îvr) directoresc (1). 2 Privitor la director2 (1) Si: (îvr) directoresc (2). 3 De director2 (1) Si: (îvr) directoresc (3). 4 (Îvr) Care aparține directoratului (5). 5 (Îvr) De directorat (5). 6-7 (Rar) Care aparține unui directoriu (2-3). 8-9 (Rar) Care emană de la un directoriu (2-3).
3. [CADE] * DIRECTORIAL adj. 1 Ce ține de directoriu, ce emană de la directoriu: putere ~ă; ¶ 2 Ce ține de o direcțiune, de un director [fr.].
4. [DLRLC] DIRECTORIAL, -Ă, directoriali, -e, adj. De director, aparținînd directorului. Biroul direcției are... o masă destul de luxoasă, în spatele fotoliului directorial, pe perete, un gobelin încadrat. CAMIL PETRESCU, T. I 381. ◊ Fond directorial v. fond. – Pronunțat: -ri-al.
5. [DN] DIRECTORIAL, -Ă adj. De director, al directorului. [Pron. -ri-al. / cf. fr. directorial].
6. [MDN '00] DIRECTORIAL, -Ă adj. de director. (< fr. directorial)
7. [DOOM 3] directorial (desp. -ri-al) adj. m., pl. directoriali; f. directorială, pl. directoriale
8. [DOOM 2] directorial (-ri-al) adj. m., pl. directoriali; f. directorială, pl. directoriale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL