1. [DEX '09] DIRECȚIONARE, direcționări, s. f. Acțiunea de a direcționa. [Pr.: -ți-o-] – V. direcționa.
2. [MDA2] direcționare sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 110, 33/2 / Pl: ~nări / E: direcționa] Conducere și orientare a unei activități Si: directivare.
3. [DCR2] direcționare s. f. Stabilirea unei direcții, a unei orientări ◊ „În direcționarea repertoriului.” R.l. 5 X 67 p. 2 (din direcționa)
4. [DEX '09] DIRECȚIONA, direcționez, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner.
5. [MDA2] direcționa vt [At: BUL. FIL. 177/ P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr directionner] 1 A orienta într-un anumit sens. 2 A conduce o activitate Si: (rar) a directiva.
6. [DN] DIRECȚIONA vb. I. tr. A imprima o anumită direcție; a orienta. [Pron. -ți-o-. / < direcție + -ona].
7. [MDN '00] DIRECȚIONA vb. tr. a imprima o anumită direcție; a orienta într-un anumit sens. (< fr. directionner)
8. [DCR2] direcționa vb. I 1974 A orienta v. cola (din direcție + -ona; cf. fr. directionner; DN3, DEX-S)
9. [DOOM 3] direcționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. direcționez, 3 direcționează; conj. prez. 1 sg. să direcționez, 3 să direcționeze
10. [DOOM 2] *direcționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 direcționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL