Definiție și ce înseamnă dioniziac

1. [MDA2] dioniziac, ~ă s, a vz dionisiac[1]

2. [CADE] * DIONIZIAC I. adj. 🏛 Privitor la Bacchus. II. * DIONIZIACE sf. pl. Sărbători care se prăznuiau în Atica în onoarea lui Bacchus [fr.].

3. [Șăineanu, ed. VI] dioniziac a. privitor la Dionysos sau Bachus: serbări dioniziace.

4. [DEX '09] DIONISIAC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În opoziție cu apolinic) Care are o atitudine afectivă cu impulsuri pasionale, exaltate sau iraționale. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.

5. [MDA2] dionisiac, ~ă [At: ROM. LIT. 4231/40 / S: ~izi~, ~nys~ / P: di-o-ni-si-ac / Pl:[1] ~aci, ~ace / E: fr dionysiaque] 1-2 sfp, a (Șîs jocurile sau sărbătorile sau serbările) ~ace (Serbări în Grecia antică) organizate în cinstea lui Dionysos. 3 a Care are legătură cu cultul lui Dionysos Si: bahic. 4 a Referitor la Dionysos Si: bahic. 5 a (În artă și cultură) Care are o atitudine afectivă ce exprimă impulsurile iraționale ale vieții Si: extatic, pasionat, (rar) dionisic (1). 6 s (Rar) Caracter pasionat Si: dionisic (2). 7 sfp Dionisii.

6. [MDA2] dionysiac, ~ă s, a vz dionisiac

7. [DEX '98] DIONISIAC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă și cultură) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plină de pasiuni. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.

8. [DLRLC] DIONISIAC, -Ă, dionisiaci, -e, adj. Care e în legătură cu cultul lui Dionisos; bahic. – Pronunțat: di-o-.

9. [DN] DIONISIAC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimînd impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

10. [DN] DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque].

11. [MDN '00] DIONISIAC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ~e = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

12. [Scriban] * dionisiác, -ă și (după fr.) -ziác, -ă adj. (vgr. dionysiakós, lat. dionysiacus). Bachic, relativ la Dionysos. S.f. pl. Niște Sărbătorĭ celebrate de vechiĭ Grecĭ în onoarea luĭ Dionysos (Bacu).

13. [DOOM 3] dionisiac (desp. di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiaci; f. dionisiacă, pl. dionisiace

14. [DOOM 2] dionisiac (di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiaci; f. dionisiacă, pl. dionisiace

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro