1. [DEX '09] DIONISIAC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În opoziție cu apolinic) Care are o atitudine afectivă cu impulsuri pasionale, exaltate sau iraționale. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.
2. [MDA2] dionisiac, ~ă [At: ROM. LIT. 4231/40 / S: ~izi~, ~nys~ / P: di-o-ni-si-ac / Pl:[1] ~aci, ~ace / E: fr dionysiaque] 1-2 sfp, a (Șîs jocurile sau sărbătorile sau serbările) ~ace (Serbări în Grecia antică) organizate în cinstea lui Dionysos. 3 a Care are legătură cu cultul lui Dionysos Si: bahic. 4 a Referitor la Dionysos Si: bahic. 5 a (În artă și cultură) Care are o atitudine afectivă ce exprimă impulsurile iraționale ale vieții Si: extatic, pasionat, (rar) dionisic (1). 6 s (Rar) Caracter pasionat Si: dionisic (2). 7 sfp Dionisii.
3. [DEX '98] DIONISIAC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă și cultură) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plină de pasiuni. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.
4. [DLRLC] DIONISIAC, -Ă, dionisiaci, -e, adj. Care e în legătură cu cultul lui Dionisos; bahic. – Pronunțat: di-o-.
5. [DN] DIONISIAC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimînd impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].
6. [MDN '00] DIONISIAC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ~e = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
7. [Scriban] * dionisiác, -ă și (după fr.) -ziác, -ă adj. (vgr. dionysiakós, lat. dionysiacus). Bachic, relativ la Dionysos. S.f. pl. Niște Sărbătorĭ celebrate de vechiĭ Grecĭ în onoarea luĭ Dionysos (Bacu).
8. [MDA2] dioniziac, ~ă s, a vz dionisiac[1]
9. [MDA2] dionysiac, ~ă s, a vz dionisiac
10. [CADE] * DIONIZIAC I. adj. 🏛 Privitor la Bacchus. II. * DIONIZIACE sf. pl. Sărbători care se prăznuiau în Atica în onoarea lui Bacchus [fr.].
11. [DN] DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque].
12. [Șăineanu, ed. VI] dioniziac a. privitor la Dionysos sau Bachus: serbări dioniziace.
13. [DOOM 3] dionisiac (desp. di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiaci; f. dionisiacă, pl. dionisiace
14. [DOOM 2] dionisiac (di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiaci; f. dionisiacă, pl. dionisiace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL