1. [DEX '09] DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.
2. [MDA2] deșurubat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșuruba] 1-2 Deșurubare (1-2).
3. [MDA2] deșurubat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvp) ~upat / S și: (îvp) desș~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșuruba] 1 (D. șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se află înșurubat. 2 (D. obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase.
4. [DLRLC] DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre un șurub sau despre un obiect înșurubat sau prins în șuruburi) Desfăcut, desprins, demontat (complet sau parțial) prin învîrtire. (Fig.) Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8.
5. [DEX '09] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.
6. [MDA2] desșurupa v vz deșuruba
7. [MDA2] desșurupat2, ~ă a vz deșurubat2
8. [MDA2] desșurupat1 sn vz deșurubat1
9. [MDA2] deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.
10. [MDA2] deșurupa v vz deșuruba
11. [MDA2] deșurupat, ~ă a vz deșurubat2
12. [DEX '98] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.
13. [DLRLC] DESȘURUBA vb. I v. deșuruba.
14. [DLRLC] DESȘURUPA vb. I v. deșuruba.
15. [DLRLC] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșuruba (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupa (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.
16. [Scriban] desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.
17. [DOOM 3] deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 deșurubează; conj. prez. 1 sg. să deșurubez, 3 să deșurubeze
18. [DOOM 2] deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubează
19. [MDO] deșuruba
20. [Argou] deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL