Definiție și ce înseamnă deșteptător

1. [DEX '09] DEȘTEPTĂTOR, -OARE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.

2. [MDA2] deșteptător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. 462 / Pl: ~i, ~oare / E: deștepta + -(ă)tor] 1 a Care deșteaptă din somn. 2 sm (Reg; art) Porcarul. 3 a Care face să se manifeste, să apară ceva. 4 a (Îvr) Care face să evolueze din punct de vedere spiritual. 5-6 sn, a (Șîs ceas ~) (Ceasornic) care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.

3. [CADE] DEȘTEPTĂTOR I. adj. verb. DEȘTEPTA. Care deșteaptă. II. DEȘTEPTĂTOR (pl. -toare) sn. Ceasornic care sună la ceasul cînd vrea cineva să se deștepte din somn (🖼 1794).

4. [DLRLC] DEȘTEPTĂTOR, -OARE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ (Substantivat) Vino după mine – mi-a zis deșteptătorul. GALACTION, O. I 242. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună la momentul dorit, spre a deștepta pe cineva din somn. Administratorul Filip, ingenios, căuta să atragă cititori și abonați, dîndu-le ca premii ceasuri deșteptătoare, gramofoane, mașini de cusut, farfurii și pahare. PAS, Z. I 168.

5. [Șăineanu, ed. VI] deșteptător n. care deșteaptă. ║ n. ceasornic care deșteaptă la timp.

6. [Scriban] deșteptătór, -oáre adj. Care te deșteaptă. Ceasornic deșteptător, al căruĭ mecanizm are un clopoțel care sună ca să te deștepte la ora pe care ĭ-o fixezĭ.

7. [DOOM 3] deșteptător1 adj. m., pl. deșteptători; f. sg. și pl. deșteptătoare

8. [DOOM 3] deșteptător2 s. n., pl. deșteptătoare

9. [DOOM 2] deșteptător1 adj. m., pl. deșteptători; f. sg. și pl. deșteptătoare

10. [DOOM 2] *deșteptător2 s. n., pl. deșteptătoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ETAJA, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri […]
1. [DEX '09] ETAJARE, etajări, s. f. Acțiunea de a (se) etaja și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] ETAJAT, -Ă, etajați, -te, adj. (Despre clădiri) Cu etaje. – V. etaja. […]
1. [DEX '09] ETAJERĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi […]
1. [DEX '09] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de […]
[MDN '00] ETALAJIST, -Ă s. m. f. 1. cel care expune mărfuri pentru public; vânzător […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro