1. [DEX '09] DEZRĂSUCIRE, dezrăsuciri, s. f. Faptul de a (se) dezrăsuci. – V. dezrăsuci.
2. [MDA2] dezrăsucire sf [At: MDENC / Pl: ~ri / E: dezrăsuci] Desfacere dintr-o împletitură.
3. [DEX '09] DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. ext., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Pref. dez- + răsuci.
4. [MDA2] dezrăsuci [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / S și: (înv) desr~ / Pzi: ~cesc / E: dez- + răsuci] 1-2 vtr (C.i. fire textile sau obiecte flexibile) A (se) desface dintr-o depănătură. 3 vt A face ca un fir sau un obiect să nu mai fie răsucit.
5. [DEX '98] DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.
6. [DLRLC] DEZRĂSUCI, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la firul răsucit) A face să nu mai fie răsucit, a desface. ♦ (Cu privire la firul depănat sau la obiectul pe care a fost depănat un fir) A desface din depănătură. ◊ Refl. (Poetic) E atît de sigur că asemenea scenă închipuită va trăi-o aidoma peste șapte, opt, zece ani, încît ar vrea mosorul vremii să se dezrăsucească vertiginos. C. PETRESCU, C. V. 32.
7. [DOOM 3] dezrăsucire s. f., g.-d. art. dezrăsucirii; pl. dezrăsuciri
8. [DOOM 2] dezrăsucire s. f., g.-d. art. dezrăsucirii; pl. dezrăsuciri
9. [DOOM 3] dezrăsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucesc, 3 sg. dezrăsucește, imperf. 1 dezrăsuceam; conj. prez. 1 sg. să dezrăsucesc, 3 să dezrăsucească
10. [DOOM 2] dezrăsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrăsucesc, imperf. 3 sg. dezrăsucea; conj. prez. 3 să dezrăsucească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL