1. [DEX '09] DEVIERE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.
2. [MDA2] deviere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~i-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: devia] 1-3 Deviație (1, 2, 3). 4 Îndepărtare de la linia politică a unui partid Si: (rar) deviaționism (1).
3. [DLRLC] DEVIERE, devieri, s. f. Faptul de a devia. 1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. 2. Fig. Abatere din calea apucată sau de la linia justă. Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487. ♦ Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare. Deviere de dreapta. Deviere de stînga. ▭ Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 422. – Pronunțat: -vi-e-.
4. [DN] DEVIERE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [< devia].
5. [DEX '09] DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.
6. [MDA2] devia vti [At: TIMPUL 1856, nr. 1, 1 / P: ~i-a / Pzi: ~iez / E: fr dévier] 1-2 (A face să-și schimbe sau) a-și schimba direcția Si: a (se) abate, (rar) a (se) deviaționa (1-2). 3-4 (Fig) A (se) îndepărta de la subiectul în discuție, de la o concepție Si: (rar) a (se) deviaționa (3-4). 5-6 (Pex; fig) A (se) abate de la o conduită corectă Si: (rar) a (se) deviaționa (5-6).
7. [MDA2] deviare sf vz deviere
8. [CADE] * DEVIA (-viez) vb. intr. A se abate (din drumul cel drept, din direcțiunea apucată), a cîrmi; Ⓕ: de la bunele principii, din calea cea bună; raporturile vieții deviază, proporțiile se prefac (DLVR.) [fr.].
9. [DLRLC] DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A schimba direcția; a se îndepărta (de la subiect), a se abate (de la direcția apucată, de la calea firească, de la calea cea bună); p. ext. a începe să facă lucruri necorecte, a călca strîmb. A devia de la principiile morale. ▭ Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. ◊ Tranz. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a partidului. – Pronunțat: -vi-a.
10. [DN] DEVIA vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].
11. [MDN '00] DEVIA vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit. (< fr. dévier, lat. deviare)
12. [Șăineanu, ed. VI] devià v. 1. a se abate din drum, dela direcțiunea primitivă; 2. fig. a se depărta din calea cea bună, dela bunele principii.
13. [Scriban] * deviațiúne f. (lat. deviátio, -ónis). Acțiunea de a devia: deviațiunea luminiĭ. Schimbare în direcțiunea naturală: deviațiunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare în purtare: deviațiune în principiĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre saŭ -ére.
14. [Scriban] * deviéz v. intr. (lat. deviare, d. via, cale). Mă abat din drum. Fig. Mă abat din linia buneĭ purtărĭ: nu devia! V. tr. Fac să schimbe direcțiunea: a devia corabia.
15. [DOOM 3] deviere (desp. -vi-e-) s. f., g.-d. art. devierii; pl. devieri
16. [DOOM 2] deviere (-vi-e-) s. f., g.-d. art. devierii; pl. devieri
17. [MDO] deviere
18. [DOOM 3] devia (a ~) (desp. -vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. deviez (desp. -vi-ez), 3 deviază, 1 pl. deviem; conj. prez. 1 sg. să deviez, 3 să devieze; ger. deviind (desp. -vi-ind)
19. [DOOM 2] devia (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 3 deviază, 1 pl. deviem (-vi-em); conj. prez. 3 să devieze; ger. deviind (-vi-ind)
20. [MDO] devia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. deviază, 1 pl. deviem)
21. [IVO-III] deviez, -iază 3, -ieze 3 conj., -viind ger., -viere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL