1. [MDA2] despărțimânt sn vz despărțământ
2. [Șăineanu, ed. VI] despărțimânt n. 1. loc separat; 2. una din diviziunile regnului vegetal: despărțimântul criptogamelor.
3. [DEX '09] DESPĂRȚĂMÂNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).
4. [MDA2] despărțământ sn [At: RUS, I. I, 197/15 / V: ~țim~ / Pl: ~minte și (înv) ~uri / E: despărți + -ământ] (Înv) 1-5 Despărțire (10-14). 6 Detașament militar Si: (înv) despărțitură (60). 7 (Blg) Diviziune a regnului vegetal sau animal. 8 (Rar) Parte. 9 Loc izolat. 10 (Reg) Sept.
5. [CADE] * DESPĂRȚIMÎNT (pl. -minte) sn. 1 Despărțitură, loc separat ¶ 2 🐒 🌿 Una din diviziunile regnului vegetal sau animal [fr. d é p a r t e m e n t, refăcut după d e s p ă r ț i].
6. [DLRLC] DESPĂRȚĂMÎNT, despărțăminte, s. n. (Învechit) Despărțitură; secție. V. departament. (Atestat în forma despărțimînt) La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. – Variantă: despărțimînt s. n.
7. [DLRLC] DESPĂRȚIMÎNT s. n. v. despărțămînt.
8. [Scriban] despărțimînt n., pl. inte (d. a despărți, după fr. département, d. départir și it. dipártimento, d. dipartire). Despărțitură, despărțire, departament, diviziune, secțiune.
9. [IVO-III] despărțimânt, -minte.
10. [DOOM 3] despărțământ (înv.) s. n., pl. despărțăminte
11. [DOOM 2] despărțământ (înv.) s. n., pl. despărțăminte
12. [DRAM 2021] despărțămấnt, despărțăminte, s.n. (înv.) 1. Departament, diviziune. 2. Sală de clasă: „…copiii erau organizați numai în trei despărțăminte” (Câmpeanu, 2016: 90). – Din despărți + suf. -ământ (DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] despărțământ, despărțăminte, s.n. – (înv.) Departament, diviziune. – Din despărți (< lat. *dispartire) + suf. -ământ (după fr. département) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL