Definiție și ce înseamnă descântător

1. [DEX '09] DESCÂNTĂTOR, -OARE, descântători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător.

2. [MDA2] descântător, ~oare [At: COD. VOR. 6/1 / Pl: ~i, ~oare / E: descânta + -tor] 1-2 smf, a (Mai ales d. femei) (Persoană) care știe să descânte (1). 3-6 smf, a (Mai ales d. femei) (Persoană) care practică descântarea (1-2). 7-8 a (D. obiecte, lucruri) Care servește la descântare (1-2).

3. [CADE] DESCÎNTĂTOR sm., DESCÎNTĂTOARE, -ĂTOREASĂ (pl.-rese) sf. Personă care știe să descînte: chemați dahtori! chemați vrăjitori, descîntători! (ȚICH.); Aduceți descîntător, Să-mi descînte, să nu mor (IK.-BRS.); de nevoie de va chema și fărmăcătoare sau descîntătoare, nu se înțelege să fie făcut așa greșeală mare (PRV.-MB.); ba merseră pe la descîntorese, ba pe la meșteri vrăjitori, ba pe la cititori de stele (ISP.).

4. [DLRLC] DESCÎNTĂTOR, -OARE, descîntători, -oare, adj. (În practicile magice) Care descîntă, care face vrăji. Unele babe vrăjitoare ori descîntătoare aveau blăstămat obicei să rupă... așchii din sfintele-i ciolane. SADOVEANU, Z. C. 206. În după-amiezile calde și lenevoase, veneau la curte țigăncile descîntătoare. GALACTION, O. I 475. ◊ (Substantivat) Împărăteasa nu mai vrea să auză nici de vraci, nici de descîntători... căci de mult pierduse nădejdea d-a vedea pruncușor la sînul său. POPESCU, B. II 4.

5. [DOOM 3] descântător adj. m., s. m., pl. descântători; adj. f., s. f. sg. și pl. descântătoare

6. [DOOM 2] descântător adj. m., s. m., pl. descântători; adj. f., s. f. sg. și pl. descântătoare

7. [DRAM 2021] descântătór, -oare, descântători, -oare, adj., s.m.f. 1. Persoană care știe să descânte, să facă vrăji: „Mereț' în Botiza, că-acolo este-o descântătoare și vă duceți la ie…” (Bilțiu, 2007: 278). 2. Staroste: „La cununie nu asistă nici părinții, nici neamurile, ci numai tineretul și câțiva cunoscuți, între cari este un descântător, un sfătos al satului, care știe multe și, mai ales, în caz de nevoie, să improvizeze versuri” (Gherman, 1938: 16). – Din descânta + suf. -tor (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro