Definiție și ce înseamnă degetariță

1. [DEX '09] DEGETARIȚĂ, degetarițe, s. f. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Degețel-roșu. – Degetar + suf. -iță.

2. [MDA2] degetariță sf [At: BARCIANU / V: ~tăriță / Pl: ~țe / E: degetar + -iță] (Bot) 1 (Pop) Degetar (3) (Digitalis ambigua). 2 (Pop) Degețel (11) (Digitalis purpurea). 3 (Reg) Degetăruț (1) (Soldanella montana). 4 (Reg) Cuceniță (Digitalis lanata).

3. [CADE] DEGETARIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 1 = DEGETAR 2 ¶ 2 = DEGEȚEL-ROȘU.

4. [DLRLC] DEGETARIȚĂ, degetarițe, s. f. 1. Degetar (2). 2. Degețel (II 2).

5. [MDA2] degetăriță sf vz degetariță

6. [CADE] OAIE sf. 1 🐑 Gen de mamifere rumegătoare care se cresc pentru laptele, carnea și lîna lor (Ovis aries) (🖼 3370): lapte de ~; carne de ~; blînd ca oaia; rasele de oi mai răspîndite la noi în țară sînt „țurcana”, „țigaia”, „stogoșa” și „spanca” 👉 TAB. LXV; în spec. poartă acest nume partea femeiască a animalului, după ce a împlinit doi ani, spre deosebire de partea bărbătească, numită berbece; înainte de această vîrstă i se zice mia, apoi noatină și în urmă mioară (👉 ac. cuv.); (P): umblă să scoață două piei după o oaie (PANN); tunde oaia, dar nu-i lua și pielea; a suge de la două oi, a trage foloase din două părți: o ~ rîioasă molipsește turma întreagă; a se lua ca oile una după alta, a imita, a urma orbește pe altul; cînd o ~ a dat în rîpă (sau de mal), dau toate după ea; omul este ca oaia, lesne se ia după altul (PANN); mai multe piei de miei decît de oi, mai mulți tineri mor decît bătrîni; e șiret (sau viclean sau deștept) ca oaia sau ca oaia (cu jug), se zice în mod ironic despre cineva care e prost de dă în gropi; F a o face de ~, a o face boacănă, a lucra prostește, a face o prostie; F prea e de ~!, prea e din cale afară prostia făcută; F parcă te trezești la oi, se zice cuiva care se poartă ca un bădăran; 👉 ACĂȚA II 3, LUP1 ¶ 2 Carne de oaie ¶ 3 pl. ⛪ Poporeni, creștinii în raport cu preotul lor ¶ 4 🌿 ȚÎȚA-OII1 = DEGETAR2; ȚÎȚA-OII2 = CIUBOȚICA-CUCULUI; ȚÎȚA-OII3, varietate de struguri [lat. ovem].

7. [DOOM 3] degetariță (pop.) s. f., g.-d. art. degetariței; pl. degetarițe

8. [DOOM 2] degetariță s. f., g.-d. art. degetariței; pl. degetarițe

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] defoliator, ~oare a [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4836 / P: ~li-a~ / Pl: […]
1. [DEX '09] DEFOLIAȚIE, defoliații, s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau […]
1. [MDA2] defoliațiune sf vz defoliație 2. [CADE] * DEFOLIAȚIUNE sf. 🌿 Căderea înainte de […]
1. [DEX '09] DEFOLIERE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – […]
[MDN '00] DEFORESTARE s. f. distrugere a pădurilor; despădurire. (după fr. déforestation) Sursă: DEX online […]
1. [DEX '09] DEFORMA, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica […]
1. [DEX '09] DEFORMABIL, -Ă, deformabili, -e, adj. (Despre un corp) Care se poate deforma. […]
1. [DEX '09] DEFORMANT, -Ă, deformanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care deformează. – Din fr. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro