1. [DEX '09] DEFORMARE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformare s. f.] – V. deforma.
2. [MDA2] deformare sf [At: CALENDAR (1851), 98/1 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~mări / E: deforma] 1 Modificare a înfățișării unor părți ale corpului Si: deformat1 (1), deformație (1). 2 Stricare a formei unor obiecte Si: deformat1 (2), deformație (2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6 Schimbare a modului normal de manifestare a unui fenomen natural Si: deformat1 (6), deformație (6). 7 Schimbare a formei corecte a unui cuvânt Si: deformat1 (7), deformație (7). 8 Modificare a formei unui corp solid Si: deformat1 (8), deformație (8). 9 Stricare a formei inițiale a îmbrăcămintei sau încălțămintei Si: deformat1 (9), deformație (9). 10 (Fig) Prezentare a ceva altfel decât este în realitate Si: deformat1 (10), deformație (10). 11 (Fig) Reproducere inexactă Si: deformat1 (11), deformație (11). 12 (Fig) Denaturare. 13 Pierdere a formei primare Si: deformat1 (13), deformație (13). 14 (Îe) ~ profesională Folosire mecanică în viața privată a cunoștințelor și deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii. 15 (Îe) ~ sufletească Trăsătură negativă de caracter. 16 (Îe) ~ plastică Procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite.
3. [DLRLC] DEFORMARE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație, alterare. Problema realismului în caricatură pune în discuție limitele exagerării caricaturale în raport cu necesitățile reale de deformare a obiectului (în speță omul). CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 172, 6/2. ◊ Deformare profesională = folosirea nepotrivită și mecanică în viața de toate zilele a deprinderilor dobîndite de cineva prin exercitarea profesiunii sale. E o noapte pentru conspiratori! exclamă actorul... – Iată ceea ce tocmai îți spuneam. Un caz tipic de deformare profesională. Nu mai poți accepta natura decît în decorul pentru actul III, al conspirației. C. PETRESCU, C. V. 267. – Variantă: diformare s. f.
4. [DN] DEFORMARE s.f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. [< deforma].
5. [DEX '09] DEFORMA, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
6. [DEX '09] DIFORMA vb. I v. deforma.
7. [DEX '09] DIFORMARE s. f. v. deformare.
8. [MDA2] deforma [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~mez / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.
9. [MDA2] desforma v vz deforma
10. [MDA2] desformare sf vz deformare
11. [MDA2] diforma v vz deforma
12. [MDA2] diformare sf vz deformare
13. [MDA2] disforma v vz deforma
14. [MDA2] disformare sf vz deformare
15. [CADE] * DEFORMA (-mez) vb. tr. și refl. A (se) strica, deforma, a (se) schimonosi, a (se) poci, a (se) sluți [fr.].
16. [CADE] * DIFORMA (-mez) vb. tr. A strica forma, a poci, a sluți: i-a diformat făcile și i-a dat o aparență de mastodont (ALECS.) [fr.].
17. [DLRLC] DEFORMA, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diforma (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.
18. [DN] DEFORMA vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].
19. [MDN '00] DEFORMA vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)
20. [Șăineanu, ed. VI] deformà v. a strica forma.
21. [Scriban] *deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.
22. [Scriban] *deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).
23. [Scriban] * diforméz V. deformez.
24. [DOOM 3] deformare s. f., g.-d. art. deformării; pl. deformări
25. [DOOM 2] deformare s. f., g.-d. art. deformării; pl. deformări
26. [DOOM 3] deforma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deformez, 3 deformează; conj. prez. 1 sg. să deformez, 3 să deformeze
27. [DOOM 2] deforma (a ~) vb., ind. prez. 3 deformează
28. [MDO] deforma
29. [DAS] DEFORMARE. Subst. Deformare, deformație, diformitate, anamorfoză; contorsiune, distorsiune; asimetrie, disproporție. Strîmbare, scîlciere, îndoire, îndoitură, încovoiere, încovoială, încovoietură, strîmbătură; sucire, răsucire, încolăcire, încîrligare. Deviere, abatere, defect, denaturare; alterare, stricare, stricăciune. Urîțire, pocire, desfigurare; mutilare, schilodire, sluțire, schilodeală, schimonoseală, schimonositură, schimonosire; automutilare. Anomalie, malformație (med.), monstruozitate, hidoșenie. Monstru, pocitanie, sluțenie, sluție (rar), sluțitură, pocitură. Caricatură. Adj. Deformat, diform, inform, amorf, fără formă; asimetric; neregulat. Strîmb, strîmbat, îndoit, încovoiat, încîrligat; sucit, contorsionat, răsucit; încolăcit, încovrigat. Stricat, alterat, pocit, urîțit; urît, hidos, hîd, slut, schimonosit, scîlciat, desfigurat, sluțit, mutilat, schilodit, infirm; automutilat; șchiop, olog; cocoșat, ghebos, gîrbov, gîrbovit, încovoiat, adus de șale; burtos, burticos (rar), burduhos, burduhănos (fam.), pîntecos; ciung, ciunt, schilod, schilav (înv. și pop.), schilăvos (înv.), estropiat, ciolac (reg.); clăpăug; năsos, botos. Anormal, monstruos. Caricatural. Vb. A deforma, a strîmba, a îndoi. A strica, a deteriora, a altera, a denatura. A suci, a răsuci, a încovoia, a încîrliga, a încolăci. A urîți, a poci, a desfigura, a scîlcia, a mutila, a sluți, a schilodi, a schilăvi (înv. și pop.), a ciunti. A se deforma, a se strîmba, a se strica, a se altera, a se denatura. A se urîți, a se poci, a se schimonosi; a se automutila. A se îndoi, a se încovoia, a se încîrliga, a se încirjoia (reg.); a se schilodi, a se schilăvi (înv. și pop.), a rămîne schilod; a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi; a deveni (a rămîne) șchiop; a șchiopa, a șchiopăta. V. infirmitate, obezitate, urîțenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL