1. [DEX '09] DEFLECTOR, -OARE, deflectori, -oare,[1] s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilația naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului. II. Adj. Care servește în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur.
2. [MDA2] deflector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 115 / Pl: ~oare / E: fr déflecteur] 1 a Care servește la producerea deflexiunii. 2 sn Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcției unui curent fluid. 3 sn Dispozitiv utilizat la ventilația naturală în încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care folosește energia cinetică a vântului.
3. [DLRLC] DEFLECTOR, deflectoare, s. n. Piesă sau dispozitiv care abate o vînă de fluid din direcția inițială de curgere.
4. [DN] DEFLECTOR s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv cu care se deviază un fluid sau un flux electronic din direcția în care curge. ♦ Dispozitiv din instalațiile de ventilație care servește la evacuarea aerului viciat din încăperi. 2. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. [< fr. déflecteur].
5. [MDN '00] DEFLECTOR, -OARE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)
6. [DOOM 3] deflector2 (desp. de-flec-) s. n., pl. deflectoare
7. [DOOM 3] deflector1 (desp. de-flec-) adj. m., pl. deflectori; f. sg. și pl. deflectoare
8. [DOOM 2] deflector2 (de-flec-) s. n., pl. deflectoare
9. [DOOM 2] deflector1 (de-flec-) adj. m., pl. deflectori; f. sg. și pl. deflectoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL