1. [DEX '09] DECURIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați. 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane. – Din lat. decuria.
2. [MDA2] decurie sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr decuria] 1 Subdiviziune în armata romană formată din zece soldați. 2 Grupare de zece cetățeni romani (cu funcții administrative în municipii).
3. [CADE] * DECURIE sf. 🏛 1 Trupă de zece soldați, în armata romană ¶ 2 Grupă de cetățeni romani, mai întîiu în număr de zece inși, mai tîrziu în număr mai mare [lat.].
4. [DN] DECURIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria].
5. [MDN '00] DECURIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldați. 2. colegiu de zece funcționari în Roma și în municipiile romane. (< lat. decuria)
6. [Șăineanu, ed. VI] decurie f. trupă de zece soldați la Romani.
7. [Scriban] *decúrie f. (lat. decuria, d. decem, zece). Grupă de soldațĭ orĭ cetățenĭ la vechiĭ Romanĭ.
8. [DOOM 3] decurie (livr.) (desp. -ri-e) s. f., art. decuria (desp. -ri-a), g.-d. art. decuriei; pl. decurii, art. decuriile (desp. -ri-i-)
9. [DOOM 2] decurie (-ri-e) s. f., art. decuria (-ri-a), g.-d. art. decuriei; pl. decurii, art. decuriile (-ri-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL