1. [MDA2] caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus).
2. [MDA2] carugea sf vz caragea
3. [MDA2] cărăgea ain vz caragea
4. [MDA2] cărânjea sf vz caragea
5. [MDA2] căronjea[1] sf vz caragea
6. [MDA2] cărugea sf vz caragea
7. [MDA2] cărujea sf vz caragea
8. [Șăineanu, ed. VI] cărugeà f. Tr. Bot. văzdoagă: frunză verde cărugele POP. [Origină necunoscută].
9. [DAR] caragea (cărăgea), carageale (cărăgele), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.
10. [DAR] cărânjea s.f. (reg.) garofiță de grădină.
11. [DAR] cărugea, cărugele, s.f. (reg.) garoafă, văzdoagă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL