1. [DEX '09] CĂRUNȚIT, -Ă, cărunțiți, -te, adj. (Înv.) Încărunțit. – V. cărunți.
2. [MDA2] cărunțit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: cărunți] (Înv) Încărunțit2.
3. [DLRLC] CĂRUNȚIT, -Ă adj. v. încărunțit.
4. [DEX '09] CĂRUNTA vb. I v. cărunți.
5. [DEX '09] CĂRUNȚI, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: cărunta vb. I] – Din cărunt.
6. [DEX '09] ÎNCĂRUNȚI, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.
7. [DEX '09] ÎNCĂRUNȚIT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt; p. ext. bătrân. – V. încărunți.
8. [MDA2] cărunta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: cărunți css] (Înv) A încărunți.
9. [MDA2] cărunti vi vz cărunți
10. [MDA2] cărunți v [At: DA / Pzi: ~țesc / E: cărunt] (Înv) A încărunți.
11. [MDA2] încărunți vi [At: GORJAN, H. IV, 121 / Pzi: ~țesc / E: în- + cărunt] 1 (D. păr) A deveni cărunt. 2 (D. persoane) A începe să albească la păr. 3 (Pex; d. persoane) A îmbătrâni.
12. [MDA2] încărunțit2, ~ă a [At: ODOBESCU, II, 152 / Pl: ~iți, ~e / E: încărunți] 1 (D. păr) Albit. 2 (D. persoane) Cu părul cărunt. 3 (Pex; d. persoane) Îmbătrânit.
13. [MDA2] încărunțit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încărunți] 1-2 Încărunțire (1-2).
14. [CADE] CĂRUNȚI, ÎNCĂRUNȚI (-țesc) l. vb. tr. A face cărunt, a albi (părul): aburi groși ce-i cărunțesc părul și genele DLVR.. II. vb. intr. A deveni cărunt, a i se albi părul; a îmbătrîni: părul ei începuse a cărunți ODOB.; s’au strecurat mulți ani de atunci..., încît am avut timpul să încărunțesc GN.; Ⓕ: cerul încărunți de nouri EMIN..
15. [CADE] ÎNCĂRUNȚI 👉 CĂRUNȚI.
16. [DLRLC] CĂRUNTA vb. I v. încărunți.
17. [DLRLC] CĂRUNȚI vb. IV v. încărunți.
18. [DLRLC] ÎNCĂRUNȚI, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A deveni cărunt, a începe sa albească; (despre persoane) a începe să albească la păr, p. ext. a îmbătrîni. Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. ◊ (Poetic) Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. ◊ Tranz. Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. – Variante: (învechit) cărunta, căruntez (NEGRUZZI, S. III 271), vb. I, cărunți (SAHIA, N. 59, ALECSANDRI, T. 1484, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323) vb. IV.
19. [DLRLC] ÎNCĂRUNȚIT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt, care a început să albească; (despre persoane) cu părul cărunt, p. ext. în virstă, bătrîn. Se uită încruntat la soldatul încărunțit din fața sa. VORNIC, P. 121. Lenca răspundea sfioasă, cum se cuvine să vorbească cu o femeie încărunțită. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 145. – Variantă: cărunțit, -ă (ISPIRESCU, L. 353, ODOBESCU, S. II 152) adj.
20. [DLRM] CĂRUNȚA vb. I. v. încărunți.
21. [DLRM] CĂRUNȚI vb. IV. v. încărunți.
22. [Șăineanu, ed. VI] cărunțì v. a (se) face cărunt, a începe părul s’albească.
23. [Scriban] cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m’aŭ încărunțit suferințele.
24. [Scriban] încărunțésc, V. cărunțesc.
25. [DOOM 3] încărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțesc, 3 sg. încărunțește, imperf. 1 încărunțeam; conj. prez. 1 sg. să încărunțesc, 3 să încărunțească
26. [DOOM 2] încărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțesc, imperf. 3 sg. încărunțea; conj. prez. 3 să încărunțească
27. [DMLR] cărunța (= cărunți) vb., ind. prez. pers. 1 sg. cărunțez
28. [DRAM 2021] cărunțit, -ă, cărunțiți, -te, adj. (înv.; pop.) Cărunt. – Din cărunți.
29. [DRAM 2021] cărunți, cărunțesc, v.i. (înv.; pop.) A încărunți; a albi. – Din cărunt (DEX).
30. [DRAM 2015] cărunți, cărunțesc, vb. intranz. – (înv.; pop.) A încărunți (ALRRM, 1969: 18); a albi. – Din cărunt (< lat. canutus, din canus „cărunt, alb”) (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL