1. [DEX '09] CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt purtați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
2. [MDA2] cărucior sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 19/20 / P: ~cior / Pl: ~oare / E: căruț + -ior] 1-2 (Înv; șhp) Căruț (1-2). 3 Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici Si: căruț (3). 4 Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transportul de sarcini relativ mici pe distanțe scurte Si: căruț (4). 5 (Teh) Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru, sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat.
3. [CADE] CĂRUCIOR (pl. -oare) sn. 1 dim. CĂRUȚ(Ă): ~ul lui era tras de trei cai negri în front I.-GH. ¶ 2 Căruță mică ce se trage de un om: ~ul se opri în pragul fierăriei, tîrît de o fată ca de 12 ani DLVR. ¶ 3 Căruță mică în care se plimbă copiii (🖼 934): mai la o parte un ~ cu copii GRL. ¶ 4 Căruță mititică cu care se joacă copiii: Dan meșterea un ~ pentru fetiță VLAH..
4. [DEX '98] CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
5. [DLRLC] CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. (Adesea determinat prin «de copii») Trăsurică în care sînt plimbați copiii, mici; căruț (3). [Copiii] cei mici de tot erau în leagăne, cu jucării spînzurate din tavan deasupra lor, alții care începeau să meargă erau puși în niște cărucioare. SAHIA, U.R.S.S. 135. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transportat sau deplasare.
6. [DLRM] CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sînt plimbați copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transporturi. – Din căruță + suf. -ior.
7. [Scriban] cărucĭór n., pl. oare. Căruț mic.
8. [DOOM 3] cărucior s. n., pl. cărucioare
9. [DOOM 2] cărucior s. n., pl. cărucioare
10. [IVO-III] cărucior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL