1. [DEX '09] CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1.
2. [MDA2] căpuitor1, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: căpui + -tor] (Îrg) Care căpuiește2.
3. [MDA2] căpuitor2 sn [At: EVID. CONT. 136 / Pl: ~oare / E: ns cf cap1] (Teh) Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2 Si: buterolă.
4. [DLRLC] CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. – Pronunțat: -pu-i-.
5. [DLRM] CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. [Pr.: -pu-i-] – Din cap1 + suf. -ui-tor.
6. [DOOM 3] căpuitor (desp. -pu-i-) s. n., pl. căpuitoare
7. [DOOM 2] căpuitor (-pu-i-) s. n., pl. căpuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL