Definiție și ce înseamnă căprioară

1. [DEX '09] CĂPRIOARĂ, căprioare, s. f. Femela căpriorului, fără coarne, mai mică decât acesta. [Pr.: -pri-oa-] – Lat. capriola.

2. [MDA2] căprioară sf [At: BIBLIA (1688), 135/2 / P: ~pri-oa~ / Pl: ~re / E: ml capriola] 1 (Zlg) Femelă a căpriorului (1). 2 (Fig) Femeie tânără, zveltă, sprintenă și grațioasă.

3. [CADE] CĂPRIOARĂ (pl. -oare) sf. 🐒 Animal sălbatic, rumegător, din familia cerbilor, cu coarne mici; e foarte sprintenă și poate face sărituri enorme (Cervus capreolus) (🖼 858): sărind ca o ~ prin ale stufișuri de flori și de verdeață ISP. [lat. caprĕola].

4. [DLRLC] CĂPRIOARĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic din familia cerbului, mai mic decît acesta, care trăiește în pădurile de dealuri și de șes. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. SADOVEANU, O. III 364. Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pămîntului, căprioara stă jos lîngă iedul ei. GÎRLEANU, L. 25. Ieșind de prin pădure, Căprioarele pe creste Vor căta prin văi de este Pace la izvor. COȘBUC, P. I 316. Iată că într-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară. ALECSANDRI, P. II 89. M-oi duce... în codruțul cu izvoare Și cu mîndre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. – Pronunțat: -pri-oa-.

5. [DLRM] CĂPRIOARĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul, cu picioare subțiri, cu coarne mici (Capreolus capreolus). – Lat. capriola.

6. [Șăineanu, ed. VI] căprioară f. 1. capră mică; 2. femeiușcă căpriorului; 3. capră neagră. [Lat. KAPREOLA].

7. [Scriban] căprioáră f., pl. e (lat. capréola și capríola, dim. d. capra). Un fel de cerboaĭcă maĭ mică și foarte grațioasă. N’are coarne, ĭar căprioru are niște coarne micĭ cu cîte treĭ ramurĭ.

8. [DOOM 3] căprioară (desp. că-pri-oa-) s. f., g.-d. art. căprioarei; pl. căprioare

9. [DOOM 2] căprioară (că-pri-oa-) s. f., g.-d. art. căprioarei; pl. căprioare

10. [DE] CĂPRIOARĂ (lat. capriola) s. f. Femela căpriorului, fără coarne, de c. 70 cm înălțime și o longevitate de c. 15 ani; este un vînat foarte căutat.

11. [Onomastic] CĂPRIOARĂ, D-tru (Dm);- Vlaicu (17 A IV 121), < subst.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂPCĂUN, căpcăuni, s. m. Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu […]
1. [MDA2] căpeleș sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 133 / Pl: ~i / E: […]
1. [DEX '09] CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot […]
1. [DEX '09] CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne […]
1. [DEX '09] CĂPETENIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; […]
1. [DEX '09] CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec […]
1. [MDA2] căpețeală sf vz căpețea1 2. [DLRLC] CĂPEȚEALĂ s. f. v. căpețea. 3. [Șăineanu, […]
1. [DEX '09] CĂPEȚEL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (din ceva). 2. Colac rotund […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro