1. [DEX '09] CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.
2. [MDA2] căluț sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, (reg) căiuți / E: cal + -uț] 1-2 (Șhp) Cal (1) (mic) Si: căiuț (1-2), călușel (1-2), călușor (1-2). 3 Nume al mai multor specii de lăcuste (lăcustă verde, cosaș, cosaș verde, cosaș mare, cosaș mic, cosariu, cobiliță, cobilițariu, scăluș) nedefinite mai îndeaproape. 4 (Îc) ~-de-apă Libelulă. 5 (Îc) ~-gălbiu, -pestriț, -roșietic Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: călușel (4). 6 (Îc) ~-de-iarbă Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: călușel (5). 7 (Îc) ~-de-mare Cal (37)-de-mare.
3. [CADE] CĂLUȚ sm. 1 🐒 dim. CAL: hi! ~ii tatei, să ne întoarcem cît mai de grabă acasă CRG. ¶ 2 🐙 ~-PESTRIȚ, «-ROȘIATIC = CĂLUȘEL1 2.
4. [DLRLC] CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. Soldați învinețiți, degerați, în cete mici, grămădiți în jurul unei căruțe... trasă de căluții ce-și frămîntau oasele lunecînd la fiecare pas. AGÎRBICEANU, S. P. 37. Am găsit poarta deschisă și lîngă șură trei căluți roibi cu tarnițele pe ei. SADOVEANU, N. F. 38. Hai, căluțul meu! CREANGĂ, P. 197. Un voinic... P-un căluț de la Buzău Suie drumul. TEODORESCU, P. P. 350. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor. V. călușel (3). Numirea de căluți sau căiuți a acestor... insecte le vine de acolo, după cum spun o seamă de romîni. din Bucovina, pentru că au ochi mari boldiți și cap ca la cai, și pentru că sar prin iarbă ca și caii împiedicați de picioarele dinainte. MARIAN, INS. 520. – Pl. și: (2) căiuți.
5. [DLRM] CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor.
6. [Șăineanu, ed. VI] căluț m. 1. cal mic; 2. Buc. soiu de lăcustă care sare prin iarbă (Decticus verrucivorus).
7. [Scriban] călúț m. (d. cal). Cal mic. Cosaș, călușel (un fel de lăcustă mică).
8. [Scriban] cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin cîmpurĭ și pajiștĭ.
9. [DOOM 3] căluț s. m., pl. căluți
10. [DOOM 3] căluț-de-mare (pește) s. m., pl. căluți-de-mare
11. [DOOM 2] căluț s. m., pl. căluți
12. [DOOM 2] căluț-de-mare (pește) s. m., pl. căluți-de-mare
13. [DTM] căluțul v. căiuții.
14. [Argou] căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL