1. [DEX '09] COSAȘ, cosași, s. m. 1. Persoană care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fășâitul coasei. 3. Pește de apă dulce, semimigrator, cu corpul fusiform, gros și cu solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). – Coasă + suf. -aș.
2. [MDA2] cosaș sm [At: ANON. CAR. / V: ~aci / Pl: ~i / E: coasă + -aș] 1 Cositor. 2 (Ast; pop; îc) Cei-trei-~i Cele trei stele așezate în linie din constelația Orion Si: (pop) cei-trei-sfinți, trisfetitele, toiegele. 3 Fabricant de coase. 4 Vânzător de coase. 5 (Ent; șîc ~-mare, ~-verde) Insectă mare din familia lăcustelor, care produce un zgomot asemănător cu fâsâitul coasei Si: (reg) căluț-mare, căluț-verde, căluț-de-iarbă, căluț-de-cămp, cobiliță, cobilițariu, cosariu, lăcustă-verde, scăluș. 6 (Ent; șîc ~- mic) Căluț-mic. 7 (Ent; îc) ~-gălbiu Căluț-gălbiu. 8 (Ent; îc) ~-pestriț Insecta Dectilus verrucivorus Si: călușel, căluț-pestriț. 9 (Ent; îc) ~-roșietic Căluț-roșietic. 10 (Ent; îc) -roșu Pârâitoare (Psaphus stidulus). 11 Greieruș-de-câmp. 12 Păianjen.
3. [CADE] COSAȘ sm. 1 🚜 Cel ce cosește fînul (cu coasa): se auzeau ... fîșiituri de coase și cîntece de ~i (CAR.) ¶ 2 🐙 Specie de lăcustă verde ca iarba, numită și „căluț”, „scăluș”, „lăcustă verde”, etc. (Locusta viridissima) (🖼 1509) ¶ 3 💫 CEI-TREI-~I, cele trei stele numite și „Cei trei sfinți”, „Trisfetitele”, „Toiegele”, etc., așezate în linie dreaptă, din constelațiunea Orionului.
4. [DEX '98] COSAȘ, cosași, s. m. 1. Om care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei. – Coasă + suf. -aș.
5. [DLRLC] COSAȘ, cosași s. m. 1. Om care cosește. Departe, la spatele celor patru cosași, se vedea satul Udeștilor. CAMILAR, N. II 384. În fața lor stătea pe gînduri... înfiorat de truda stearpă, Un biet cosaș cu fața. suptă. GOGA, P. 22. Pusei șaua, încălecai și mă abătui pe la cosași. HOGAȘ, M. N. 71. Iată, vin cosașii veseli, se pun rînd. Sub a lor coasă Cîmpul ras rămîne, verde ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. A. 127. 2. (Regional) Nume dat unei insecte din familia lăcustelor, care scoate un țîrîit asemănător cu fîșîitul coasei (Tettigonia viridissima). Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte, cu salturi lungi. SADOVEANU, Î. A. 25. Cosașul răgușit, locuitor nevăzut al miriștii uscate, și greierul de cîmp, negru și sprinten... mai țîrîiau a arșiță. HOGAȘ, M. N. 14.
6. [DLRM] COSAȘ, cosași, s. m. 1. Om care cosește. ♦ Cei trei cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. (Reg.) Nume dat unei insecte din familia lăcustelor, care scoate un țîrîit asemănător cu fîșîițul coasei (Tettigonia viridissima). – Din coasă + suf. -aș.
7. [Șăineanu, ed. VI] cosaș m. 1. cel ce cosește fân, care lucrează cu coasa; 2. Zool. un fel de locuste mari, numite așa fiindcă sărind produc un sunet asemenea cosașului.
8. [Scriban] cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin cîmpurĭ și pajiștĭ.
9. [MDA2] cosaci sm vz cosaș
10. [CADE] ARAP sm. 1 🌍 Negru, om de rasă neagră: ~ul de n’ar vedea pe tatăl său și pe moșul său negru, s’ar omorî (PANN) ¶ 2 În credințele poporului, arapii apar ca doctori iscusiți, reminiscență a artei medicale arabe, vestită în evul mediu ¶ 3 ‡Arab ¶ 4 🐙 = COSAȘ (MAR.) [bg. srb. arap(ŭ), ngr. άραπής].
11. [CADE] CĂLUȘEL1 (pl. -șei) sm. 1 🐒 dim. CAL: și-a cumpărat un ~, cu tot dichisul de călărie CAR. ¶ 2 🐙 Insectă ce seamănă cu lăcusta; are o gură foarte puternică și cînd e apropiat de un neg, îl smulge, cu rădăcină cu tot, cu o iuțeală de necrezut: e cunoscută și sub numele de „căluț pestriț”, „căluț-roșiatic”, „cosaș pestriț”, „lăcustă-de-iarbă”, etc. (Dicticus verrucivorus) (🖼 774) ¶ 3 🐙 = COSAȘ ¶ 4 pl. 🏚 Cele două lemne orizontale pe care se sprijinește coșul morii, numite și „cai” ¶ 5 Joc popular cu lăutari.
12. [CADE] COBILIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Lemn încovoiat, cu crestături la fiecare capăt, de care se atîrnă de o parte și de alta, cîte un coș, cîte o doniță, etc. și care se poartă pe umeri (Mold. „coromîslă” (🖼 1335): de-i ajuta să puie în spinare cobilița cu cofele (DLVR.) ¶ 2 💫 FATA-CU-COBILIȚA sau COBILIȚA-CIOBANULUI, constelațiunea Lebedei, numită și „Crucea (mare)” sau „Crucea miezului-nopții” (OT.) (🖼 1336) 👉 FECIOARĂ ¶ 3 🐙 a) = CALUL-DRACULUI; b) = COSAȘ [vsl. kobylica].
13. [CADE] COSACIU sm. 🐙 = COSAȘ 2.
14. [DOOM 3] cosaș (insectă, persoană) s. m., pl. cosași
15. [DOOM 2] cosaș (insectă, persoană) s. m., pl. cosași
16. [DE] COSÁȘ (< coasă) s. m. 1. Persoană care cosește. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi și cu organe stridulante care produc un țîrîit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Pește teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm și 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasăre mică (c. 18 cm), dăunătoare, din ordinul paseriformelor, care trăiește în Perú, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit și penaj cafeniu-închis-cărămiziu (Phytotoma rara).
17. [DAR] cosaș, cosași, s.n. (pop.) 1. specie de lăcustă. 2. greiere-de-câmp. 3. specie de păianjen. 4. numele unui cântec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL