1. [DEX '09] CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel.
2. [MDA2] călușel sm [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208 / V: sc~ / Pl: ~ei, ~ele / E: cal + -ușel] 1-2 (Șhp) Căluț (1-2). 3 (Îc) ~de-mare Cal (37) ~de-mare (Hypocampus). 4 Căluț (6)-pestriț. 5 Căluț (6)-de-iarbă. 6 Greier (Gryllus). 7 Caii (22) care țin coșul morii de vânt. 8 (La războiul de țesut) Căluș (3). 9 Căluș (12). 10 (Îf sc-) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape Cf cal (27), căluș (10). 11 Căluș (17). 12 Carusel (cu cal mic de lemn) Si: căișori (2), comedie. 13-15 Căluș (18-20).
3. [CADE] CĂLUȘEI2 sm. pl. dim. CĂLUȘEL1.
4. [CADE] CĂLUȘEI1 sm. pl. Căișori de lemn, așezați circular, pe care se încalecă și cari se învîrtesc în jurul unui fus sau cilindru așezat în centru; e una din petrecerile obicinuite la Moși, la diferite bîlciuri, etc. (🖼 773) [fr. carrousel, refăcut, prin etim. pop., după călușel].
5. [CADE] CĂLUȘEL2 sn. dim. CĂLUȘ1'2.
6. [CADE] CĂLUȘEL1 (pl. -șei) sm. 1 🐒 dim. CAL: și-a cumpărat un ~, cu tot dichisul de călărie CAR. ¶ 2 🐙 Insectă ce seamănă cu lăcusta; are o gură foarte puternică și cînd e apropiat de un neg, îl smulge, cu rădăcină cu tot, cu o iuțeală de necrezut: e cunoscută și sub numele de „căluț pestriț”, „căluț-roșiatic”, „cosaș pestriț”, „lăcustă-de-iarbă”, etc. (Dicticus verrucivorus) (🖼 774) ¶ 3 🐙 = COSAȘ ¶ 4 pl. 🏚 Cele două lemne orizontale pe care se sprijinește coșul morii, numite și „cai” ¶ 5 Joc popular cu lăutari.
7. [CADE] CĂLUȚ sm. 1 🐒 dim. CAL: hi! ~ii tatei, să ne întoarcem cît mai de grabă acasă CRG. ¶ 2 🐙 ~-PESTRIȚ, «-ROȘIATIC = CĂLUȘEL1 2.
8. [DLRLC] CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. Ei! ce ne facem acum? zise Spată-Lată călușelului său, după ce dete de mai multe ori tîrcoale împrejurul acelui eleșteu. POPESCU, B. I 91. Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel. ISPIRESCU, L. 161. Și-a cumpărat un călușel, cu tot dichisul de călărie, de la pătură și șa pîn’ la ipingea. CARAGIALE, P. 91. 2. (La pl.) Instalație constînd din mai mulți căișori. de lemn pe care încalecă copiii și care se învîrtesc în jurul unui ax, carusel. 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor. 4. Călușar (2). (Atestat în forma regională călușăl) Romînii sînt foarte amatori de gioc și au deosebite danturi caracteristice, precum:danțul de brîu sau mocăneasca, corabiasca, ungureasca... și în sfîrșit danțul călușăilor. ALECSANDRI, P. P. 323 (notă).
9. [DLRM] CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație constînd din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învîrtesc în jurul unui ax; carusel. 3. Căluț (2). 4. Călușar (2). – Din cal + suf. -uș-el.
10. [Șăineanu, ed. VI] călușel m. 1. mânz mic și tânăr; pl. călușei, jucărie de copii cari călăresc pe niște călușei de lemn, învârtindu-se în jurul unui cilindru; 2. (la o moară de vânt). V. cal.
11. [Scriban] călușél m., pl. eĭ (d. căluș). Cosaș (lăcustă). Pl. Căișorĭ, caĭ de lemn învîrtițĭ cu un mecanizm și pe care încalecă copiiĭ la sărbătorĭ (caruzel). Un joc de noroc compus dintr’o masă al căreĭ mecanizm învîrtește niște caĭ micĭ care se opresc la un număr oare-care. Flăcăĭ călărĭ la nuntă (vorniceĭ).
12. [DOOM 3] călușel s. m., pl. călușei, art. călușeii
13. [DOOM 2] călușel s. m., pl. călușei, art. călușeii
14. [DTM] călușeii v. căiuții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL