1. [MDA2] cârceia1 v vz cârcei
2. [MDA2] cârceia2 sf vz cârceie
3. [DEX '09] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.
4. [MDA2] cârcea2 sf vz cârceie
5. [MDA2] cârceaie sf vz cârceie
6. [MDA2] cârceană sf vz cârceie
7. [MDA2] cârcei [At: LB / V: ~a, ~cia, ~ci / Pzi: ~cesc / E: cârcel] 1-2 vtr A (se) înconvoia. 3-4 vtr A (se) contracta din cauza unui cârcel. 5 vt (Iuz) A lega în fiare. 6 vt (Fig; îf cârci) A șicana. 7 vt (Fig; îaf) A mustra.
8. [MDA2] cârceie sf [At: LB / V: ~cea, ~ceaie, ~cei, ~ceia, (reg) ~ceană / Pl: ~ / E: nct] 1 (Îf ~cea, ~ceaie, cârceia) Cerc sau inel de fier. 2 Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). 3 Brățară cu care se fixează cuțitul coasei de coada acesteia. 4 (Trs) Inel de fier fixat de prăsele briceagului, de care acesta se leagă de șerpar. 5 Parte a joagărului care leagă ceafa de jos a jugului cu mâtca. 6 Nod în firele de țesut. 7 (Îf ~ei, ~cea) Amnarul de la războiul de țesut. 8 Element prin care se fixează cureaua biciului de coada acestuia. 9 Parte care leagă lumânarea fântânii de cumpănă.
9. [MDA2] cârci v vz cârcei
10. [MDA2] cârcia v vz cârcei
11. [CADE] CÎRCEIA vb. tr. A sgîrci (din pricina cîrceilor, crampelor).
12. [CADE] CÎRCEIE sf. 1 🔧 Lemn care leagă tînjala de proțap cînd se înjugă la car patru boi, în loc de doi ¶ 2 🚜 Lemn care leagă tînjala de cotiuga plugului: sclipuim de colo o coasă ruptă, de ici o ~ de tînjală (CRG.).
13. [DEX '98] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.
14. [DLRLC] CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn, uneori de fier, cu care se leagă tînjeala de proțap (cînd se înjugă patru boi). [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284. În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la. case. CREANGĂ, A. 42.
15. [DLRM] CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier cu care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi). – Din cîrceie (pl. lui cîrcea, puțin folosit).
16. [Scriban] cîrcéĭe f., pl. eĭ (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa poate fi de lemn orĭ un lanț).
17. [Scriban] cîrceĭéz v. tr. (d. cîrceĭe). Vest. Prind în cîrceĭe, în cătușĭ (mînile unuĭ tîlhar).
18. [Scriban] încîrceĭéz (mă) v. refl. uzitat la pers. III. Am cîrceĭ: mi s’a încîrceĭat picĭoru de răceala apeĭ. – Și cîrceĭez.
19. [DOOM 3] !cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei; pl. cârceie
20. [DOOM 2] cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei/cârceii; pl. cârceie/cârcei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL