Definiție și ce înseamnă cârceia

1. [MDA2] cârceia1 v vz cârcei

2. [MDA2] cârceia2 sf vz cârceie

3. [DEX '09] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

4. [MDA2] cârcea2 sf vz cârceie

5. [MDA2] cârceaie sf vz cârceie

6. [MDA2] cârceană sf vz cârceie

7. [MDA2] cârcei [At: LB / V: ~a, ~cia, ~ci / Pzi: ~cesc / E: cârcel] 1-2 vtr A (se) înconvoia. 3-4 vtr A (se) contracta din cauza unui cârcel. 5 vt (Iuz) A lega în fiare. 6 vt (Fig; îf cârci) A șicana. 7 vt (Fig; îaf) A mustra.

8. [MDA2] cârceie sf [At: LB / V: ~cea, ~ceaie, ~cei, ~ceia, (reg) ~ceană / Pl: ~ / E: nct] 1 (Îf ~cea, ~ceaie, cârceia) Cerc sau inel de fier. 2 Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). 3 Brățară cu care se fixează cuțitul coasei de coada acesteia. 4 (Trs) Inel de fier fixat de prăsele briceagului, de care acesta se leagă de șerpar. 5 Parte a joagărului care leagă ceafa de jos a jugului cu mâtca. 6 Nod în firele de țesut. 7 (Îf ~ei, ~cea) Amnarul de la războiul de țesut. 8 Element prin care se fixează cureaua biciului de coada acestuia. 9 Parte care leagă lumânarea fântânii de cumpănă.

9. [MDA2] cârci v vz cârcei

10. [MDA2] cârcia v vz cârcei

11. [CADE] CÎRCEIA vb. tr. A sgîrci (din pricina cîrceilor, crampelor).

12. [CADE] CÎRCEIE sf. 1 🔧 Lemn care leagă tînjala de proțap cînd se înjugă la car patru boi, în loc de doi ¶ 2 🚜 Lemn care leagă tînjala de cotiuga plugului: sclipuim de colo o coasă ruptă, de ici o ~ de tînjală (CRG.).

13. [DEX '98] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

14. [DLRLC] CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn, uneori de fier, cu care se leagă tînjeala de proțap (cînd se înjugă patru boi). [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284. În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la. case. CREANGĂ, A. 42.

15. [DLRM] CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier cu care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi). – Din cîrceie (pl. lui cîrcea, puțin folosit).

16. [Scriban] cîrcéĭe f., pl. eĭ (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa poate fi de lemn orĭ un lanț).

17. [Scriban] cîrceĭéz v. tr. (d. cîrceĭe). Vest. Prind în cîrceĭe, în cătușĭ (mînile unuĭ tîlhar).

18. [Scriban] încîrceĭéz (mă) v. refl. uzitat la pers. III. Am cîrceĭ: mi s’a încîrceĭat picĭoru de răceala apeĭ. – Și cîrceĭez.

19. [DOOM 3] !cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei; pl. cârceie

20. [DOOM 2] cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei/cârceii; pl. cârceie/cârcei

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro