1. [DEX '09] CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător; convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.
2. [MDA2] cuviincios, ~oasă a [At: AMIRAS, ap. LET. III, 174 / Pl: ~oși, ~oase / E: cuviință + -os] (înv) 1 Care îi revine cuiva pe drept, pe merit. 2 Potrivit (corespunzător). 3 Competent. 4 Suficient. 5 Motivat. 6 Just. 7 Necesar. 8 Prețios. 9 Conform cerințelor societății, moralei sau religiei. 10 Politicos. 11 Decent. 12 Cuvios.
3. [CADE] CUVIINCIOS adj. și adv. 1 Cu cuviință, plin de cuviință, cum se cade, cum se cuvine: el îi mulțumi ~ (BR.-VN.) ¶ 2 Potrivit, convenabil: găsea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închidă și gura cea mai farfara (ISP.) ¶ ¶ C. NECUVIINCIOS.
4. [DEX '98] CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.
5. [DLRLC] CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde (pe deplin) acestor reguli; decent, politicos. Vorba «leliță» e cuviincioasă la noi la Păstrăveni. SADOVEANU, N. F. 7. Între țăranii fruntași... era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios. CREANGĂ, A. 151. ◊ (Adverbial) Harap-Alb... se înfățișează cuviincios înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 257. 2. (Învechit și arhaizant) Potrivit, nimerit, corespunzător, convenabil. N-am nimerit totdeauna florile cele mai cuviincioase. GALACTION, O. I 33. I-au dat sfat cuviincios. CONTEMPORANUL, I 162. Merse cătana-n pătatul împărătesc și, după ce făcu cele cuviincioase, și după ce-l salută cum se cade...zise... RETEGANUL, P. III 18. Acum s osind vremea cuviincioasă... împlinim și cea... de pe urmă datorie. DACIA LIT. 40.
6. [DLRM] CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos. 2. (Înv. și arh.) Potrivit, corespunzător; convenabil. N-am nimerit totdeauna florile cele mai cuviincioase (GALACTION). – Din cuviință + suf. -ios.
7. [Șăineanu, ed. VI] cuviincios a. care se cuvine, cum se cuvine: convenabil, demn. [Dela cuviință].
8. [Scriban] cuviincĭós, -oásă adj. (d. cuviință). Care se cuvine, convenabil, demn, decent. Adv. A te purta cuviincĭos.
9. [DOOM 3] cuviincios (desp. -vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincioși; f. cuviincioasă, pl. cuviincioase
10. [DOOM 2] cuviincios (-vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincioși; f. cuviincioasă, pl. cuviincioase
11. [MDO] cuviincios
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL