1. [DEX '09] CURSIVITATE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate.
2. [MDA2] cursivitate sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 120, 14 / Pl: ~tăți / E: cursiv + -itate] 1-3 Caracterul fluent al scrierii, al vorbirii, al formării ideilor. 4 Aspectul cursiv (3) al unui text scris sau tipărit.
3. [DLRLC] CURSIVITATE s. f. Caracterul cursiv (1) al vorbirii, al scrierii sau al formulării ideilor.
4. [DLRM] CURSIVITATE s. f. Caracterul cursiv (1) al vorbirii sau al scrierii . – Din cursiv.
5. [DN] CURSIVITATE s.f. Caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. [< cursiv + -itate].
6. [MDN '00] CURSIVITATE s. f. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. (< cursiv + -itate)
7. [DOOM 3] cursivitate s. f., g.-d. art. cursivității
8. [DOOM 2] cursivitate s. f., g.-d. art. cursivității
9. [DTL] CURSIVITATE s. f. (< cursiv, -ă + suf. -itate): caracteristică a citirii, scrierii și vorbirii, însușirea acestora de a fi cursive.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL