1. [DEX '09] CURSIV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.
2. [MDA2] cursiv, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~i, ~e / E: fr cursif] 1-2 a (D. scriere sau vorbire) Curgător. 3 a (D. caracterele de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta Si: italic. 4-5 sn, a (Text) tipărit cu caractere de tipar cursive Si: italic.
3. [CADE] * CURSIV I. adj. Scris repede, în fuga condeiului: scrisoare ~ă. II. CURSIVE sf. pl. 📰 Litere aplecate, numite și iatlice (🖼 1714): abreviațiunile (adj. sm. prep. etc.) din acest dicționar sînt tipărite cu ~ [fr.].
4. [DLRLC] CURSIV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire) Curgător, ușor, fluent. Scris cursiv. Vorbire cursivă. ◊ (Adverbial) Vorbește cursiv mai multe limbi străine. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mînă, aplecat spre dreapta; italic. Gravat cu litere latine cursive fine. ODOBESCU, S. I 459. ◊ (Substantivat) Exemplele din acest dicționar sînt tipărite cu cursive.
5. [DLRM] CURSIV, -Ă, cursivi, -e adj. 1. (Despre scriere sau vorbire ; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mînă, aplecat spre dreapta ; italic. (Substantivat, f.) Text tipărit cu cursive. – Fr. cursiv (lat. lit. cursivus).
6. [DN] CURSIV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, ușor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mînă; italic. [< fr. cursif].
7. [MDN '00] CURSIV, -Ă I. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor. II. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)
8. [Șăineanu, ed. VI] cursiv a. 1. scris repede: scrisoare cursivă; 2. pl. (la tipar) litere puțin aplecate.
9. [Scriban] *cursív, -ă adj. (fr. cursif, mlat. cursivus, d. lat. cursus, alergat). Se zice despre felu de litere puțin aplecate cu care scriem obișnuit și cele aplecate în tipografie: litere cursive. Curent, care se desfășoară (curge) ușor: vorbire cursivă. Adv. Cu litere cursive: a scrie cursiv. Curent: a vorbi cursiv.
10. [DOOM 3] cursiv adj. m., pl. cursivi; f. cursivă, pl. cursive
11. [DOOM 2] cursiv adj. m., pl. cursivi; f. cursivă, pl. cursive
12. [IVO-III] cursiv.
13. [DOOM 3] cursivă (literă) s. f., g.-d. art. cursivei; pl. cursive
14. [DOOM 2] cursivă (literă) s. f., g.-d. art. cursivei; pl. cursive
15. [DTL] CURSIV, -Ă adj. (< fr. cursif): în sintagmele literă cursivă, scriere cursivă și vorbire cursivă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL