1. [DEX '09] CURBILINIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. – Curb(ă) + linie (după fr. curviligne).
2. [MDA2] curbiliniu, ~ie a [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 21 / Pl: ~ii / E: curb(ă) + linie cf fr curviligne] 1 Care urmează o linie curbă (1). 2-3 Alcătuit din (sau închis între) linii curbe (1).
3. [DLRLC] CURBILINIU, -IE, curbilinii adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. Suprafața sferei o putem descompune într-un număr foarte mare de poligoane curbilinii.
4. [DLRM] CURBILINIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. – Din curb(ă) + linie (după fr. curviline).
5. [DN] CURBILINIU, -IE adj. Care urmează o linie curbă; cu linii curbe; închis între linii curbe. [Pron. -niu. / cf. fr. curviligne].
6. [MDN '00] CURBILINIU, -IE adj. care urmează o linie curbă; închis între linii curbe. (după fr. curviligne)
7. [Șăineanu, ed. VI] curbiliniu a. compus din linii curbe.
8. [Scriban] *curbilíniŭ, V. curviliniŭ.
9. [CADE] * CURBILIN(IU) adj. 📐 Alcătuit din linii curbe (🖼 1701) [fr. curviligne].
10. [Scriban] *curvilíniŭ, -e adj. (fr. curviligne, d. lat. curvus, curb, și linea, linie). Geom. Format din liniĭ curbe: unghĭ curviliniŭ. – Ob. curbiliniŭ (după curb). V. rectiliniŭ.
11. [DOOM 3] curbiliniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. curbilinie (desp. -ni-e); pl. m. și f. curbilinii
12. [DOOM 2] curbiliniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. curbilinie (-ni-e); pl. m. și f. curbilinii
13. [MDO] curbiliniu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL