Definiție și ce înseamnă cumătrie

1. [DEX '09] CUMĂTRIE s. f. v. cumetrie.

2. [MDA2] cumătrie sf vz cumetrie

3. [CADE] CUMĂTRIE 👉 CUMETRIE.

4. [DLRM] CUMĂTRIE s. f. v. cumetrie.

5. [Scriban] cumătríe (nord) și cumetrie f. (d. cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăț între cumetrĭ după botez. Chef cu mîncare și băutură.

6. [DEX '09] CUMETRIE, cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătrie s. f.] – Cumătru + suf. -ie.

7. [MDA2] cumetrie sf [At: PRAV. 859 / V: (Mol) ~măt~ / Pl: ~ii / E: cumătru + -ie] 1 Relație de înrudire între cumetri (sau cumetre). 2 (Mol; îe) A strica ~ia A rupe prietenia cu cineva. 3 (Pex) Calitatea de cumătru. 4 Petrecerea de botez. 5 (Fam; îs) ~ grasă (sau ~ în genunchi) Ospăț la botez, cu lăutari, la care ia parte și preotul. 6 (Fam; pex) Petrecere mare.

8. [CADE] CUMETRIE, CUMĂTRIE sf. 1 Calitatea de cumătru sau de cumătră; gradul de înrudire între cumetri; relațiunea cumetrilor între ei: Românii sînt foarte bucuroși de cumetrie, judecînd după marele număr de cumătre ce se găsesc în fie-care sat (ALECS.); a murit fina s’a pierdut cumetria (ZNN.) ¶ 2 Ospăț după botez în cinstea cumetrilor: a trîntit o cumetrie de s’a dus pomina peste nouă sate (VLAH.) ¶ 3 pr. ext. Petrecere, chef ce fac mai mulți împreună.

9. [DLRLC] CUMETRIE, cumetrii, s. f. (Popular) 1. Relație de înrudire între cumetri; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez (dat în cinstea nașilor). (Atestat în forma cumătrie) Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii și nunți, la care, în vremea iernii, era nelipsit. SADOVEANU, B. 7. Cumătria fu... plină de bunătăți, căci moșnegii se țineau bine. ȘEZ. II 200. – Variantă: (Mold.) cumătrie s. f.

10. [DLRM] CUMETRIE, cumetrii, s. f. 1. Relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospățul de la botez. [Var.: (reg.) cumătrie s. f.] – Din cumătră + suf. -ie.

11. [Șăineanu, ed. VI] cumetrie f. 1. calitatea cumătrului și raportul între cumetri; 2. un fel de încuscrire prin căsătorie între rudele bărbatului și ale femeii; 3. fam. masă făcută după ce nașul scaldă copilul de curând botezat; 4. petrecerea făcută împreună cu alții.

12. [DOOM 3] cumetrie (pop.) (desp. -me-tri-) s. f., art. cumetria, g.-d. art. cumetriei; pl. cumetrii, art. cumetriile (desp. -tri-i-)

13. [DOOM 2] cumetrie (pop.) (-me-tri-) s. f., art. cumetria, g.-d. art. cumetriei; pl. cumetrii, art. cumetriile

14. [IVO-III] cumetrie, -triei gen. a.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] cârcală sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: căr~ / Pl: ~le / E: srb […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârcea f. Mold. lemnul ce leagă tânjala de proțap: o cârcea […]
1. [MDA2] cârcioabă sf [At: N. LEON, MED. 84 / V: ~cea~ / Pl: ~be […]
1. [MDA2] cârceag1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 / Pl: ~cege / E: srb krčag] […]
[Scriban] cîrjalíŭ și (maĭ rar) cîrcealíŭ m. (turc. kyrğali, o localitate a Rumeliiĭ locuită de […]
1. [MDA2] cârceia1 v vz cârcei 2. [MDA2] cârceia2 sf vz cârceie 3. [DEX '09] […]
1. [DEX '09] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârceiu n. 1. ramură cu frunze de agățat plante; 2. pl. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro