1. [MDA2] cumănac sn vz comănac
2. [CADE] CUMĂNAC COMĂNAC.
3. [Scriban] cumănác, V. comănac.
4. [DEX '09] COMANAC s. n. v. comănac1.
5. [DEX '09] COMĂNAC1, comănace, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. ◊ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul1 (1) purtat în trecut de bărbați. ♦ Căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată în trecut de femei. [Var.: comanac s. n.] – Et. nec.
6. [MDA2] comanac sn vz comănac
7. [MDA2] comandac sm vz comănac
8. [MDA2] comăiac sn vz comănac
9. [MDA2] comănac1 sn [At: URECHE, ap. LET. I, 162/23 / V: (Mar) căm~, ~ăiac, ~manac, ~mandac, cum~, cumărac / Pl: ~ace / E: srb kalamank] 1 (îrg) Acoperământ al capului asemănător cu comănacul1 (6) purtat odinioară de bărbați. 2 (Pop; îe) A fi cu ~ A fi voinic. 3 (Înv) Căciuliță de mătase sau de stofa scumpă, purtată de femei. 4 (Îrg) Cască. 5 (Îrg) Pălărie de paie. 6 Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. 7 (Înv; îe) A-și pune capul sub (sau în) ~ A se călugări. 8 (Trs) Capac de căldare. 9 (Reg) Locul pe care este așezată soba. 10 (Bot; reg; îc) ~ul ciobanului Cerențel (Geeum rivale).
10. [MDA2] cumanac sn vz comanac
11. [MDA2] cumarac sn vz comanac
12. [CADE] ❍CĂMĂNAC = COMĂNAC.
13. [CADE] COMĂNAC (pl. -ace) sn. 🎩 1 Un fel de căciulă de lînă, împletită cu cîrligul, mai adesea de coloare verde, pe care o purtau odinioară țăranii, și mai ales haiducii și ciobanii: l-au îmbrăcat cu haine proaste de-a lui, și i-au dat ~ în cap (GR.-UR.) ¶ 2 Acoperemînt al capului, de formă rotundă, din lînă împletită, sau de pîslă, purtat de călugări și de călugărițe (🖼 1396): îmbrobodite peste comanac... lin pășesc măicuțele spre biserică (VLAH.).
14. [DEX '98] COMĂNAC1, comănace, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. ◊ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul1 (1) purtat odinioară de bărbați. ♦ Căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [Var.: comanac s. n.] – Et. nec.
15. [DLRLC] COMANAC s. n. v. comănac.
16. [DLRLC] COMĂNAC2, comănace, s. n. (Astăzi rar; și în forma comanac) 1. Acoperămînt al capului, de formă rotundă, fără boruri, făcut din pîslă sau din lînă împletită, purtat de călugări și călugărițe. Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I 84. Vornicul Stroe Leurdeanu, ce-și zvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țara. ODOBESCU, S. I 447. Scotea haine novăcești, De punea călugărești, Scotea cuca de Novac Și punea un comănac. ALECSANDRI, P. P. 146. Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. Nu pricep cum de i-a trăsnit prin gînd să-și puie capul sub comănac. HOGAȘ, DR. 239. 2. Acoperămînt al capului asemănător cu comanacul (1), purtat odinioară de bărbați. I-au potrivit platoșă de piele de inorog. I-au așezat pe cap comănac negru rotund din aceeași piele, împodobit cu aripă de gaiță. SADOVEANU, P. 81. Și în cap cu comanac Din nouă funduri de sac. MARIAN, S. 216. 3. Căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. Și soțul a început... să juruiască soției lui șal și feregea de mătasă, și comanac țesut cu fir de aur. SADOVEANU, D. P. 80. – Variantă: comanac s. n.
17. [DLRM] COMĂNAC1, comănace, s. n. 1. Acoperămînt al capului, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de călugări și călugărițe. ♦ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comânac = a se călugări. 2. Acoperămînt al capului asemănător cu comănacul (1), purtat odinioară de bărbați. ♦ Căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [Var.: comanac s. n.]
18. [Șăineanu, ed. VI] comănac n. 1. căciulă împletită rotundă a călugărilor: sub icoana afumată a unui sfânt cu comănac EM.; 2. pălărie ce poartă maicile sub văl. [Derivat dela comană: comănacul pe cap corespunde comanei pe acoperișul casei].
19. [Scriban] comănác n., pl. e (sîrb. kalamanak, gen. -nka, d. mlat. calamancum și calamaucum, care e mgr. kalimáfkion, -fka. de unde și istro-rom. cumarac și coromac, pol rut. kalamajka, rus. kalamënok, germ. kalmank, fr. calmande, sp. calamaco. V. camilafcă). Potcapu ordinar al călugărilor simpli. (V. cucullon). Vechĭ. Căcĭulă: dărăbani cu pene de argint la comănace (Cost. I, 265). Căcĭulă împletită (ob. verde) pe care o purtaŭ țăraniĭ, cĭobaniĭ și haĭduciĭ. – În Maram. cu- (Șez. 35, 111).
20. [DOOM 3] comănac1 (acoperământ al capului) (reg., înv.) s. n., pl. comănace
21. [DOOM 2] comănac2 (acoperământ al capului) s. n., pl. comănace
22. [DER] comănac (-ce), s. n. – 1. Căciulă, pălărie. – 2. Acoperămînt al capului caracteristic călugărilor ortodocși. – 3. (Trans.) Capac, acoperiș. – 4. Creangă, ramură. – Var. cumănac, cămănac. Istr. coromac, cumarac. Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din lat. calamancum „moț, vîrf”, de unde sp. calamaco, germ. Kalmank, însă această der. prezintă multe dificultăți. Cf. Densusianu, GS, II, 390. Scriban menționează și sb. kalamank „bonetă” și ngr. ϰαμηλαύϰιον. – Der. comănăci, vb. refl. (Trans., a se umili, a adula servil).
23. [Argou] a-și pune capul sub comănac expr. (intl.) a se lăsa de furat.
24. [DRAM 2021] comănác, comănace, (comânac), s.n. (reg.) 1. Pălărie călugărească, rotundă, fără boruri, confecționată din lână: „Comănacul popii are, în vârf, o cruce” (Bilțiu, 2013: 77). 2. Capacul cazanului de la horincie. 3. Coif (de regulă, din carton): „Îngerii au comânac împodobit cu zgărzi de mărgele multicolore...” (Bilțiu, David, 2007: 141). – Din srb. kalamank (MDA).
25. [DRAM 2015] comănac, comănace, (comânac), s.n. – (reg.) 1. Pălărie călugărească, rotundă, fără boruri confecționat din lână: „Comănacul popii are, în vârf, o cruce” (Bilțiu, 2013: 77); „Cal fără țifrășag, / Capu fără comănac” (Bârlea, 1924: 13). 2. Capacul cazanului de la horincie (ALR, 1956: 249). – Et. nec. (DER, DEX); din srb. kalamank (MDA).
26. [DRAM] comănac, -e, (comânac), s.n. – 1. Pălărie călugărească, rotundă, fără boruri: „Cal fără țifrășag, / Capu fără comănac” (Bârlea 1924: 13). 2. Copacul cazanului de la horincie (ALR 1956: 249). – Et. nec. (DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL