1. [DEX '09] CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unității bănești sau a populației; cantitate de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populație (putere de cumpărare a populației) într-o anumită perioadă. Vânzare-cumpărare = strămutarea proprietății unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț. – V. cumpăra.
2. [MDA2] cumpărare sf [At: HERODOT (1645) 369 / Pl: ~rări / E: cumpăra] 1 Intrare în posesiunea unui lucru prin plata contravalorii lui în bani Si: cumpărat1 (1). 2 (Ecn; îs) Putere de - Cantitate de mărfuri sau servicii accesibile populației. 3 (Ecn; îe) Putere de ~ a banilor Cantitate de mărfuri sau de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești. 4 (Ecn; îs) Vânzare ~ Strămutare a proprietății unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț.
3. [DEX '98] CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unității bănești sau a populației; cantitate de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populație (putere de cumpărare a populației). Vânzare-cumpărare = strămutarea proprietății unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț. – V. cumpăra.
4. [DLRLC] CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. Se înțelesese asupra venitului înainte chiar de a fi încheiat cumpărarea. REBREANU, R. I 49. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitatea de a achiziționa bunuri, pe care o are, într-un moment dat, moneda unei țări sau salariile populației (în comparație cu prețurile pieței). În statele capitaliste prețurile sînt în creștere și puterea de cumpărare a salariilor în scădere. ▭ Vînzare- cumpărare = procesul de circulație a mărfurilor prin mijlocirea banilor ca echivalent general.
5. [DLRM] CUMPĂRARE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ♦ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitatea de a achiziționa bunuri pe care o are, într-un moment dat, moneda unei țări sau salariile populației (în comparație cu prețurile pieței). Vinzare-cumpărare = strămutarea proprietății unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț.
6. [DEX '09] CUMPĂRA, cumpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vând = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. 2. Fig. A câștiga pe cineva de partea sa, plătindu-l; a mitui. – Lat. comparare.
7. [MDA2] cumpăra vt [At: CORESI, EV. 386/4 / Pzi: cumpăr / E: ml comparo, -are] 1 A intra în posesia unui lucru plătind contravaloarea lui în bani Si: a achiziționa. 2 (Pfm; îe) Cum am ~t-o, așa o vând Repet așa cum am auzit. 3 (Pfm; îe) A ~ cărbuni de la faur A cumpăra scump. 4 (Pfm; îe) A ~ vreme(a) A câștiga timp. 5 (Iuz; îe) A ~ venitul moșiei A arenda. 6 A răscumpăra. 7 (Pfm) A-și da seama de caracterul cuiva. 8 (Pfm) A mitui. 9 (înv; frm) A obține, a realiza ceva cu mare greutate.
8. [CADE] CUMPĂRA (-păr) vb. tr. 1 A dobîndi ceva plătind bani: ~ o casă, o moșie, cărți; (P): așa am cumpărat-o, așa o vînd, o repet așa cum am auzit-o ¶ 2 Ⓕ A cîștiga în parte-i plătind bani: ~ martori ¶ 3 Ⓕ A căpăta cu multă osteneală: a cumpărat scump această biruință [lat. comparare].
9. [DEX '98] CUMPĂRA, cumpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vând = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. 2. Fig. A câștiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – Lat. comparare.
10. [DLRLC] CUMPĂRA, cumpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani; a achiziționa. Alt om venea dinspre tîrg, cu un car nou ce și-l cumpărase chiar atunci. CREANGĂ, P. 40. Dacă vrei să-mi dai griul cu 50 de lei chila, și păpușoiul cu 16 lei merța, iți cumpăr toată pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Vremea vinde lemnele și nevoia le cumpără. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ Fig. A cumpăra biruința cu primejdia vieții sale. BĂLCESCU, O. II 92. Refl. pas. Libertatea nu se cumpără și vinde. TULBURE, în POEZ. N. 433. ◊ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vînd = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. (Ec. pol.) A cumpăra forța de muncă a cuiva = a angaja un muncitor exploatîndu-i munca, pentru a obține plusvaloarea rezultată. (Refl. pas.) Am pornit de la premisa că forța de muncă se cumpără și se vinde la valoarea ei. MARX, C. I 227. 2. Fig. A cîștiga de partea sa pe cineva, plătindu-i bani; a corupe, a mitui. A cumpărat pe martori, cm Brațu-acesta este sîngerat, Însă-al țării dușman nu l-a cumpărat. BOLINTINEANU, O. 47.
11. [DLRM] CUMPĂRA, cumpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ♦ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vînd = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. 2. Fig. A cîștiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – Lat. compararare.
12. [Șăineanu, ed. VI] cumpărà v. 1. a căpăta cu bani: a cumpăra o moșie; 2. a câștiga în parte-i: a cumpăra pe judecători. [Lat. COMPARARE].
13. [Scriban] cúmpăr, a -á v. tr. (lat. cómparo, -áre; it. comprare, sp. pg. comprar. V. prepar, parez). Ĭaŭ în schimbu banilor: a cumpăra pîne. Fig. Mituĭesc, corup.
14. [DOOM 3] cumpărare s. f., g.-d. art. cumpărării
15. [DOOM 2] cumpărare s. f., g.-d. art. cumpărării
16. [DOOM 3] cumpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cumpăr, 2 sg. cumperi, 3 cumpără; conj. prez. 1 sg. să cumpăr, 3 să cumpere
17. [DOOM 2] cumpăra (a ~) vb., ind. prez. 3 cumpără
18. [DER] cumpăra (cumpăr, at), vb. – 1. A intra în posesia unui lucru plătind. – 2. (Rar) A examina, a aprecia. – 3. A mitui, a corupe. – Mr. (a)cumpăr, (a)cumpru, (a)cumpur, megl. cumpur, istr. cumpru. Lat. compărāre (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 439; REW 2094; DAR); cf. it. comp(e)rare, v. fr. comperer, prov., cat., sp., port. comprar. Mai puțin probabilă der. de la un lat. *comperāre (Diez, I, 305; Densusianu, Hlr., 83). – Der. cumpărător, adj. (de vînzare, care se poate cumpăra); cumpărător, s. m. (persoană care cumpără); cumpărătoare, s. f. (cumpărare, achiziționare); cumpărătură, s. f. (cumpărare; marfă, obiect cumpărat); (ră)scumpăra, vb. (a recupera; a izbăvi; a scuti; a compensa, a despăgubi), cu suf. -răs (cf. Candrea-Dens., 441-2).
19. [Argou] a cumpăra mâța în sac expr. 1. a cumpăra o marfă fără a-i verifica, în prealabil, calitatea. 2. a accepta un lucru / o idee / o afacere etc. fără o verificare prealabilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL