1. [MDA2] cumplire sf [At: PSALT. 74/7 / Pl: ~ri / E: cumpli] (Înv) 1 Sfârșit. 2 Omorâre. 3 Potolire a foamei Si: cumplit1 (3). 4 Pieire. 5 Neîndurare. 6 Faptă cumplită. 7 Zgârcenie.
2. [CADE] ‡ CUMPLIRE sf. 1 Sfîrșit ¶ 2 Strășnicie, grozăvie [cumplit].
3. [Scriban] cumplíre f. (V. cumplu, cumplit). Vechĭ. Sfîrșit. Cumplicĭune.
4. [MDA2] cumpli [At: PSALT. 28/17 / E: ml compleo, *-ire cf cumplit] (Înv) 1-2 vtr A (se) omorî. 3 vt A-și potoli pofta de mâncare. 4 vr A pieri.
5. [CADE] ‡ CUMPLI (cumplu) I. vb. tr. A nimici, a prăpădi. II. vb. refl. A se nimici, a se prăpădi, a dispare [lat. complēre].
6. [Scriban] cúmplu, a -plí v. tr. (lat. cóm-pleo, -plére, pop. complire, a termina, adică „a pune capăt”; it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- și complement, umplu). Vechĭ. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. – Și co- la formele accentuate pe term.
7. [DER] cumpli (-lesc, -it), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL