1. [DEX '09] CUMPĂNEALĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. – Cumpăni + suf. -eală.
2. [MDA2] cumpăneală sf [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / V: ~pen~ / Pl: ~eli / E: cumpăni + -eală] Chibzuială.
3. [CADE] CUMPĂNEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a cumpăni; starea a tot ce este cumpănit: semănă calicia pe unde altă dată lăcuiau strînsura, omenia și cumpăneala (JIP.).
4. [DLRLC] CUMPĂNEALĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. Întrebuințam toate meșteșugurile celei mai chibzuite cumpăneli, spre a trece teafăr -și nevătămat peste greutățile de tot soiul, îngrămădite de vijelie în calea mea. HOGAȘ, M. N. 206. Cu mica leafă ce avea... și mai ales cu o mare cumpăneală și economie își ținea casa. NEGRUZZI, S. I 333. – Variantă: cumpeneală s. f.
5. [DLRM] CUMPĂNEALĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. – Din cumpăni + suf. -eală.
6. [MDA2] cumpeneală sf vz cumpăneală
7. [DLRLC] CUMPENEALĂ s. f. v. cumpăneală.
8. [DOOM 3] cumpăneală s. f., g.-d. art. cumpănelii; pl. cumpăneli
9. [DOOM 2] cumpăneală s. f., g.-d. art. cumpănelii; pl. cumpăneli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL