1. [MDA2] culici sm vz culic
2. [DEX '09] CULIC, culici, s. m. (La pl.) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen. – Et. nec.
3. [MDA2] culic sm [At: MARIAN, O. II, 304 / V: ~ici / Pl: ~ici / E: rs кулик] (Orn; reg) 1-2 Pasări de apă cu pene alb-trandafirii pe piept, cu aripi negre și ciocul lung și negru, care trăiesc pe lângă bălți și mlaștini (Himantopus rufipes și Candidus). 3 Pasăre de apă cu ciocul lung, negru și încovoiat, care trăiește pe lângă mare (Recurvirostra avocetta). 4 Pasărea de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penaj brun-închis sau brun-ruginiu Si: fluerar, șneap (Numenius argnatus). 5 (Ic) -mare Pasărea Haematopus ostralegus.
4. [CADE] CULIC, CULICIU sm. 1 Pasăre din ordinul picioroangelor, de coloare albă, bătînd în trandafiriu pe piept și pe pîntece; ceafa, aripele și spinarea sînt negre, cu reflexe verzui, coada cenușie și ciocul negru; trăește mai mult pe lîngă bălți sau mlaștini unde se hrănește cu viermi, muște și insecte acuatice (Himantopus candidus); (H. rufipes) (🖼 1670): culicii, cari umblă pe sus și strigă „culi! culi!”, încă prevestesc cînd are să plouă (MAR.) ¶ 2 Pasăre din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung, negru, încovoiat ca un iatagan, cu penele albe capul, ceafa și o parte din aripi negre; trăește pe lîngă mare și se hrănește cu viermi și cu alte mici animale acuatice (Recurvirostra avocetta) (🖼 1671) ¶ 3 ~-DE-MARE, pasăre călătoare, de un negru lucios, afară de pipt și de pîntece cari sînt albi; se hrănește cu mici moluște bivalve, cu viermi, crustacee și peștișori (Haematopus ostralegus) (🖼 1672) [rut. kulik].
5. [Scriban] culíc și culícĭ m. (rut. rus. kulik, id.). Numele unor păsărĭ care trăĭesc pe malurile apelor: un fel de becață cu cĭocu puțin încovoĭat în jos (numenius arquatus); alta, de forma berzeĭ, dar mult maĭ mică (himántopus cándidus); alta, tot așa, cu cĭocu încovoĭat în sus (recurvirostra avocetta).
6. [DOOM 3] culic s. m., pl. culici
7. [DOOM 2] culic s. m., pl. culici
8. [DER] culic (culici), s. m. – Nume dat diferitelor păsări acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).
9. [DETS] CULICI- „țînțar”. ◊ L. culex, icis „țînțar” > fr. culici-, it. id., engl. id. > rom. culici-. □ ~form (v. -form), adj., cu aspect de țînțar; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) care îndepărtează țînțarii.
10. [Onomastic] Culici v. Nicolae VI 4.
11. [DE] CULÍC s. m. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos și cu penajul brun-închis sau brun-argintiu, care cuibăresc în Deltă sau sînt doar de pasaj. În România se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu două dungi închise pe cap; c. cu cioc subțire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL