1. [DEX '09] CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul, privitor la crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire.
2. [MDA2] crepuscular, ~ă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 110 / Pl: ~i, ~e / E: fr crépusculaire] 1-7 Referitor la crepuscul (1-7). 8-14 Specific crepusculului (1-7). 15-21 De crepuscul (1-7). 22 (Îs) Cerc ~ Cerc situat la 18°[1] deasupra orizontului.[2]
3. [CADE] * CREPUSCULAR adj. De crepuscul: lumină ~ă [fr.].
4. [DEX '98] CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire.
5. [DLRLC] CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. De crepuscul, referitor la crepuscul. Istovit după douăsprezece ceasuri de muncă deasupra tomurilor cu știința aridă, cobora din mansarda săracă, pentru a-și pompa din spectacolul acesta crepuscular o energie întinerită. C. PETRESCU, S.192. În lumina crepusculară a zilei ce murea, se ridică de pe clapele candide ale pianului o armonie îndurerată. D. ZAMFIRESCU, R. 110.
6. [DLRM] CREPUSCULAR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul, privitor la crepuscul. – După fr. crépusculaire.
7. [DN] CREPUSCULAR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [Cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare].
8. [MDN '00] CREPUSCULAR, -Ă adj. 1. referitor la crepuscul. ◊ slab luminat, abia vizibil. ◊ (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei. 2. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui. (< fr. crépusculaire)
9. [Șăineanu, ed. VI] crepuscular a. ce ține de crepuscul: lumină crepusculară.
10. [Scriban] *crepusculár, -ă adj. (d. crepuscul; fr. crépusculaire). De crepuscul: lumină crepusculară.
11. [DOOM 3] crepuscular adj. m., pl. crepusculari; f. crepusculară, pl. crepusculare
12. [DOOM 2] crepuscular adj. m., pl. crepusculari; f. crepusculară, pl. crepusculare
13. [DE] CREPUSCULÁR, -Ă (< fr.) adj., s. n. 1. Privitor la crepuscul; slab iluminat, abia vizibil. ◊ Poezie c. = poezie apărută în lirica italiană ca o reacție față de lirica lui D’Annunzio. Apropiată de simbolism, ea se caracterizează printr-o inspirație intimistă, prin transpunerea unor stări de visare și de resuscitare a trecutului cu ajutorul corespondențelor muzicale. Printre reprezentanții ei se numără G. Gozzano, A. Palazzeschi ș.a. 2. S. n. (La pl.) Organisme care zboară înainte de răsăritul sau după apusul Soarelui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL