1. [MDA2] creno- [At: DN3 / E: fr créno-] Element de compunere cu semnificația: 1 Referitor la izvor. 2 Propriu izvorului. 3-4 (De) izvor.
2. [DN] CRENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) izvor”. [< fr. créno-, cf. gr. krene].
3. [MDN '00] CRENO-, -CREN elem. „izvor”. (< fr. créno-, -crène, cf. gr. krene)
4. [MDN '00] -CREN elem. creno-.
5. [DETS] CRENO-1 „izvor, pîrîu, torent, apă minerală”. ◊ gr. krene „izvor, fîntînă” > fr. créno-, it. id., germ. kreno- > rom. creno-. □ ~bii (v. -bie), s. f. pl., crenobionte*; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ramură a limnologiei care studiază organismele vii ce trăiesc în izvoare; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme vegetale sau animale care trăiesc în apa izvoarelor și a pîraielor; sin. crenobii; ~fil (v. -fil1), adj., (despre viețuitoare) care trăiește numai în apa izvoarelor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., vegetația apelor de izvoare; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul apelor minerale terapeutice; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosirea apelor minerale în scop terapeutic; ~xen (v. -xen), adj., (despre organisme) care, întîmplător, a ajuns în biocenozele din apa de izvor.
6. [DETS] CRENO-2 „crestat, dințat”. ◊ L. tz. crena „crestătură” > fr. créno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. creno-. □ ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie crenelată, întîlnită în acantocitoză.
7. [DETS] -CREN „fîntînă, izvor”. ◊ gr. krene „izvor” > fr. -crène, germ. -krene, engl. -crene > rom. -cren.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL